In urma cu 40 ani, in anii ‘80, in semn de protest impotriva restaurantelor de tip fast food, se nastea conceptul de “slow food”. Curand dupa aceea, a inceput miscarea “slow living”, care inca atrage pe an ce trece din ce in ce mai multi adepti. Curentul “lentorii” introduce ritmul de tip “slow” in toate domeniile vietii: slow food, slow travel, slow work, slow schools, slow books, slow money, etc.Ideea centrala fiind de a incetini ritmul in tot ceea ce facem in scopul de a savura fiecare moment si fiecare activitate: cititul, invatatul, mancatul, calatoriile, munca, viata in general. Aceasta miscare globala a aparut pe fondul cresterii nivelului de stres, a sindromului burnout si a constientizarii nevoii de a ne concentra pe ce este cu adevarat important in viata unei persoane: relatiile cu familia, sanatate fizica si psihica, timp de odihna si relaxare. Exista si numeroase carti pe tema asta, una din cele mai celebre fiind: “In praise of slowness”, de Carl Honoré (aparuta si in romaneste sub titlul “Elogiul lentorii”).
In ceea ce priveste “munca lenta”, termenul slow work nu se refera la faptul ca o activitate pe care poti sa o faci in 10 minute, sa o termini in 8 ore. Si la fel, nu se refera la acei angajati ineficienti care petrec ore in sir sa faca o activitate pe care altii o duc la capat intr-o jumate de ora. Aceasta noua abordare a muncii consta intr-un alt mod de gestionare a orelor de lucru, cu pauze luate in mod deliberat si concentrarea atentiei catre activitati individuale. Munca “lenta” poate insemna desigur si mai putine ore de munca si aici vorbim despre un alt fenomen care a luat amploare in ultimele doua decenii, anume downshifting. Despre aceasta miscare, care are de asemenea o multime de adepti, voi scrie intr-un articol viitor.
Temporizarea muncii in principiu implica introducerea unei alte rutine in programul zilnic, in care angajatul este cel care stabileste prioritatile si succesiunea activitatilor, astfel incat sa nu se mai lase atras intr-un ritm nebunesc si haotic, hotarat de altii si nu de el insusi. Goana dupa profit cu orice pret duce inevitabil la utilizarea de scurtaturi si de “damaging corner cut”, in defavoarea calitatii muncii, iar “slow work” tocmai asta isi propune sa rectifice.
Pentru cei care isi doresc sa adopte acest stil umanist de lucru, am pregatit cateva sugestii de gestionare a timpului de lucru:
- Incepeti ziua cu meditatie sau yoga.
- In timpul zilei luati pauze in care sa faceti activitati care va relaxeaza.
Atentie! asta nu include petrecerea timpului online, ci, dimpotriva, deconectarea de la tehnologie, astfel ca puteti sa va plimbati, sa va intalniti cu un prieten la o cafea/ceai, sa ascultati muzica de relaxare, sa meditati, chiar sa trageti un pui de somn. Studiile de specialitate au aratat ca oamenii sunt eficienti cand lucreaza in intervale de cate 90 de minute, cu pauze intre ele de 20-30 minute. Aceleasi studii arata ca oamenii se pot concentra si pot fi productivi numai 4-5 ore pe zi.
- Blocati timp in calendar pentru fiecare activitate. Cu alte cuvinte folositi monotasking-ul. Impartiti ziua de lucru in blocuri de ore, astfel incat timp de 60-90 minute sa va ocupati numai de o singura activitate. Cand timpul a expirat, faceti o pauza, apoi treceti la urmatoarea.
- Verificati-va emailul de 2-3 ori pe zi, nu la fiecare 5 minute.
- La sfarsitul zilei faceti o lista cu ce ati realizat in ziua respectiva. De multe ori avem impresia ca nu am facut mai nimic in acea zi, insa atunci cand punem tot pe hartie, observam ca am facut mai mult decat am crezut.
- Nu neglijati vacantele. Timpul de relaxare este nepretuit pentru sanatatea noastra fizica si mentala, si in plus ne imbunatateste considerabil creativitatea.
- Interactionati mai mult cu colegii. Daca aveti sa comunicati ceva unui coleg de la un alt etaj, nu ii trimiteti un email, ci deplasati-va pana acolo si vorbiti cu el fata in fata.
Acest mod de lucru poate fi aplicat individual, insa pentru a fi cu adevarat eficient pentru intreaga organizatie, el ar trebui implementat de la nivel de management. Top managementul este cel care trebuie sa decida politica de well-being in organizatie si reprezentantii sai ar trebui ca impreuna cu ceilalti angajati sa decida solutiile realiste, care sunt aplicabile in compania respectiva.
In concluzie, nu exista o reteta unica de punere in practica a muncii “lente”, fiecare persoana si fiecare organizatie trebuie sa isi gaseasca singura propriile solutii, in functie de particularitatile joburilor respective. Insa toti cei care au inceput sa aplice acest mod de lucru au afirmat ca au simtit o imbunatatire semnificativa in ceea ce priveste starea sanatatii, nivelul de stres, starea de bine in general, creativitatea si nu in ultimul rand, productivitatea. Pentru ca paradoxul este ca lucram mai bine atunci cand lucram mai “lent”.
Autor: Elena Popa
Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are paisprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.