COSILIEREA PENTRU DEZVOLTARE PERSONALĂ – EXPLICATĂ SIMPLU ȘI CLAR

  • Ce este consiliera pentru dezvoltare personală?
  • Cine și când apelează la consiliere ?
  • Etapele procesului de consiliere pentru dezvoltare personală
  • Modele teoretice adoptate în consiliere
  • Când și cum a apărut și a evoluat profesia de consilier pentru dezvoltare?
  • Care sunt trăsăturile unui consilier pentru dezvoltare personală?
  • 3 nivele ale suportului de tip consiliere pentru dezvoltare

 CE ESTE CONSILIEREA PENTRU DEZVOLTARE PERSONALĂ?

Consilierea pentru dezvoltare este un proces orientat către rezolvarea unor situații considerate dificile, atât de moment, cât și a unor situații ce persistă deja o perioadă îndelungată și care nu se rezolvă de la sine sau fără o intervenție specializată. Scopul final al acestui proces este experimentarea stării de bine, așa cum este această stare bine înțeleasă de către persoana implicată în acest demers (clientul).

În domeniul consilierii se pornește de la premisa că fiecare persoană este definită de o serie de trăsături  de personalitate, cunoștințe, competențe, atitudini, credințe și valori, comportamente – o constelație a caracteristicilor sale individuale. Unele dintre acestea sunt favorabile pentru adaptarea în mediul socio-economic și cultural, altele sunt contraproductive, limitând fie accesarea și valorificarea potențialului persoanei fie, mai grav, punând persoana în risc de adaptare și chiar supraviețuire în mediul său de viață.

Iar rolul consilierii este acela de înțelege premisele individuale și a folosi, în mod non-directiv (ocazional recurgând și la o atitudine mai autoritară) tehnici, instrumente și metode de intervenție adecvate fiecărui caz, pentru a sprijini persoana în rezolvarea problemelor și în consolidarea aspectelor benefice, a-l elibera de tipare neproductive de gândire și a-și însuși procese decizionale adecvate.

Relația consilier – client

În procesul de consiliere pentru dezvoltare personală un rol esențial pentru atingerea obiectivelor fiecărui client îl constituie relația de consiliere, care este resursa esențială ce alimentează și susține parcursul. Consilierul este în implicat în mod conștient și responsabil în dezvoltarea și consolidarea relației, ghidând clientul, dar în același timp ținând cont de tot ce înseamnă și aduce și clientul în acest proces, acordând autonomie și sprijinind clientul să fie responsabil, autonom,  autentic, creativ  în cadrul relației și procesului său de dezvoltare.

Mai concret, consilierul nu este sfătuitor, ci îl însoțește pe client ca acesta, pas cu pas, să ajungă să își definească în manieră cât mai clară situația, să formuleze la ce rezultate dorește să ajungă și să identifice și să folosească resursele de care dispune către atingerea obiectivului vizat, compatibil cu starea de bine. Un consilier bun va avea răbdare și nu va face lucruri în locul clientului, oricât de mult ar dori binele acestuia. Clientul nu este un părinte adoptiv temporar, ci un adult competent și pregătit pentru a oferi suportul,  care va fi valorificat la nivelul la care și clientul este pregătit sau dispus să își facă partea sa.

CINE ȘI CÂND APELEAZĂ LA CONSILIERE ? SITUAȚII CÂND ESTE UTILĂ CONSILIEREA PENTRU DEZVOLTARE PERSONALĂ

Necesitatea de a apela la serviciile de consiliere pentru  dezvoltare personală  poate să apară în diverse situații:

  • Autocunoaștere – dorința de identificare a propriului potențial, direcții și modalități de valorificare pentru o viață plenară
  • Tranziția în diverse etape ale vieții
  • Necesitatea de a depăși timiditatea, dezvoltarea încrederii în sine
  • Necesitatea de a schimba comportamente contraproductive în unele productive, pozitive, funcționale
  • Dificultăți legate de concentrare, focus, consecvență – în activități simple sau procese de durată
  • Nevoia sau dorința de schimbare în carieră
  • Relații interpersonale tensionate – necesitatea de a crea sau reface relații funcționale, armonioase cu persoane relevante din sfera personală / profesională
  • Nevoia de a face schimbări în viață, în mod intenționat, când clientul consideră că schimbarea îl va conduce către ceea ce este benefic pentru el / ea

Consilierea vizează, așadar:

  • Dezvoltarea de abilități
  • Rezolvarea unor situații
  • Schimbarea de comportamente

Ea este potrivită atât pentru adulți cât și pentru copii, pentru probleme individuale sau relaționale (cuplu, părinte-copil, alte relații semnificative)

ETAPELE PROCESULUI DE CONSILIERE PENTRU DEZVOLTARE PERSONALĂ

Consilierea pentru dezvoltare personală este un proces care are ca rezultat atingerea sau apropierea clientului de starea de bine așa cum acesta o definește la început sau cum se conturează pe parcurs (dacă inițial clientul nu are claritate asupra a ce reprezintă starea de bine pentru el/ ea).

Procesul în sine este o interacțiune continuă între consilier și client, o comunicare pe cât de profundă posibilă. Astfel, fiecare caz este o poveste în sine. Totuși, consilierul urmărește o serie de etape pe care le va parcurge, tocmai pentru a conferi o direcție către atingerea obiectivului. Consilierul trebuie să înțeleagă în orice clipă în ce etapă se află și cum este cel mai potrivit să acționeze, fiind în același timp deschis să înțeleagă tot ceea ce clientul comunică, precum și validarea semnificației conținutului comunicat pe orice cale: verbal, non verbal sau simbolic.

Astfel etapele pe care le implică orice proces complet de consiliere pentru dezvoltare sunt sumarizate în cele ce urmează/

  1. Construirea relației
  2. Lucrul și rezolvarea situației
  3. Încheierea procesului, odată cu atingerea scopului clientului

Să le detaliem câte puțin pe fiecare.

  1. Construirea relației

În general în procesele de suport sunt importante atât metoda și instrumentele cunoscute și utilizate de consilier, precum și relația în sine ce se conturează și dezvoltă între consilier și client –  ca resursă pentru dezvoltare. În toate manualele de consiliere și psihoterapie relația este adesea considerată ca putând fi mai importantă decât orice alte instrumente folosite în proces  (cu condiția unui înalt nivel de profesionalism și empatie al consilierului).

Obiectivul acestei etape constă în implicarea clientului în identificarea și clarificarea situației care îl preocupă. Iar în același timp consilierul  vă fi implicat în:

  • Construirea unei o structuri a procesului – în funcție de toate informațiile colectate, modul în care le înțelege și validează. Aceasta înseamnă că va creiona un plan inițial de intervenție, vor avea loc discuții de natură administrativă: aspecte comercial-organizatorice, frecvența, durata ședințelor
  • Preocuparea pentru inițiativă din partea clientului – un demers pentru cointeresarea clientului pentru a se implica și a avea un rol activ în propriul său proces de dezvoltare în mod responsabil.

Consilierul îl sprijină pe client ca acesta să se concentreze asupra sa și a situației sale, asigurând o structură a narațiunii, ascultând activ atât conținutul verbal cât și cel emoțional, ajutând la identificarea și la o exprimare, afirmare  cât mai concretă a obiectivului.

Obiectivele sunt generatoare de energie pentru viața cotidiană, dar adesea ele pot fi:

  • confuze sau neclare (pot avea o amploare prea mare însoțită de o lipsă a priorităților). Pentru a ajunge la o formulare clară a obiectivelor, în unele situații pot fi necesare un consum ridicat de timp și alte resurse. Consilierul va sprijini clientul în identificarea și formularea în mod constructiv a obiectivului.
  • nerealiste – acestea pot fi stabilite atât de consilier cât și de client. Ele sunt nerealiste prin faptul că presupun desfășurarea fără obstacole a procesului de consiliere, o situație ideală, care însă cel mai probabil nu o regăsim pe teren sau în cabinet. Poate fi vorba de obiective valoroase, ce merită a fi atinse, însă care pe parcurs au nevoie de permanentă întărire, susținere.
  • necoordonate (în contradicție cu alte obiective sau cu persoana și valorile, viziunea clientului sau cu dorința de a se implica efectiv în realizarea unor obiective dezirabile).

În absența așezării lucrurilor în această primă etapă, nu se poate trece la ceea ce înseamnă lucrul și rezolvarea situației (dacă nu avem fie clarificarea și agrearea unui obiectiv și implicarea clientului). Orice discuție ulterioară nu ar pitea fi decât mai mut sau mai puțin amabilă, dar fără un scop asumat.

Cu privire la fiecare nou client, consilierul va fi pregătit să înțeleagă că pentru mulți nu este cel mai plăcut lucru să vină la consiliere, că poate aceasta este un ultim reper, după încercarea de a găsi răspuns sau suport pe alte căi în alte surse. Clientul e posibil să nu aibă idee referitor la cum ar trebui să se comporte, ce și cum să spună despre situația sa și despre sine. De aceea consilierul va pune în practică ascultarea activă, demonstrarea empatiei și încurajarea deschiderii clientului, prin  crearea unui climat psihologic de siguranță și încredere.

Unele persoane ajung la consiliere în calitate de clienți involuntari – nu ei au decis să vină acolo (un copil adus de părinți, un adult adus de partenerul de cuplu, o persoană care a primit recomandare să apeleze la serviciile unui consilier etc). Aceștia ar fi de așteptat să fie dezinteresați să primească suport și pot avea tendința de a se retrage prematur din consiliere. Cunoscând dinainte această posibilitate, consilierul va fi pregătit cu o serie de metode care să diminueze rezistența, emoții precum iritabilitatea, frustrarea, spiritul războinic și să crească șansa de a obține încrederea și cooperarea acestor clienți involuntari, însă nu până a lucra cu ei în absența totală a voinței acestora.

Da, la consiliere pentru dezvoltare personală vin și persoane din proprie inițiativă, din dorința de a-și valorifica potențialul și a-și îmbunătăți viața simțind doar că au nevoie de un co-pilot, un ghid și sunt cooperanți și deschiși, iar consilierul este necesar să înțeleagă și să se bucure și de astfel de procese unde, în principiu, e de așteptat să întâmpine mai puțină rezistență în proces.

  1. Lucrul și rezolvarea situației

Procesul consilierii începe încă de la prima ședință.

Obiectivul acestei etape constă în consolidarea relației ca resursă pentru atingerea obiectivului stabilit în etapa anterioară, precum și utilizarea a unei extrem de variate palete de: întrebări, instrumente, activități –  considerate cele mai adecvate pentru situație, persoană și obiectivul clientului.

Există numeroase instrumente, formări, certificări care să permită consilierului integrarea a numeroase resurse valoroase, important fiind aprecierea corectă din partea consilierului referitor la ce este relevant, folositor și potrivit pentru client și situația sa.

Este de așteptat ca în unele situații obiectivele clientului privind participarea sa în consiliere să se modifice pe măsură ce acesta conștientizează noi dimensiuni ale situației și găsește necesară re-prioritizarea elementelor față de modul în care au fost ele stabilite inițial. Procesul de consiliere este unul de sensemaking, de iluminare (adesea) motiv pentru care au loc astfel de reașezări ce indică ele însele o evoluție.

Odată ce se constată atingerea obiectivului stabilit inițial pentru procesul de consiliere, aceasta va intra în etapa de încheiere.

În general procesul de consiliere este de așteptat să dureze între 2 și 12 ședințe și nu se recomandă să depășească  un total de 6 luni, decât strict justificat de aspecte ce țin de complexitatea obiectivului raportat la resursele clientului de a-l realiza. Este important, din partea consilierului, să încurajeze clientul în implicarea în propriul proces de dezvoltare și să nu acționeze astfel încât se creeze dependență clientului în ideea de a prelungi contractul strict pentru interese financiare proprii. Cu alte cuvinte, consilierul își va asuma și va pune în practică etica și deontologia profesională.

  1. Încheierea procesului, odată cu atingerea obiectivului clientului

Când poate fi considerat finalizat și trebuie închis procesul de consiliere pentru dezvoltare? Cum decidem aceasta în timp ce ne aflăm în acest proces, fie în calitate de consilier sau client?

Răspunsul clar și simplu – când am atins obiectivul, așa cum a fost formulat de client și agreat de ambele părți – în urma derulării unui număr corespunzător de ședințe.

Odată ajuns la această concluzie, încetarea procesului poate fi una:

  • fixă, când în contract a fost stipulat un anume număr de ședințe (care au ținut cont de complexitatea obiectivului și maniera de lucru în proces). Un avantaj al acestui format constă în limitarea riscului creării dependenței clientului față de consilier și relația de suport creată.
  • deschisă – la atingerea obiectivelor. Momentul încheierii nu va fi o dată fixă, ci o constatare a atingerii obiectivelor clientului pentru purcesul de consiliere derulat
  • treptată – presupunând o reducere progresivă a frecvenței ședințelor, până la închiderea efectivă
  • terminarea cu ședințe de sprijin – se va agrea un număr de 1-2 ședințe de verificare, feedback, consolidare după 3 luni de la încheierea procesului pentru a motiva clientul să mențină comportamentale productive dezvoltate în proces

Se poate întâmpla ca un client să decidă finalizarea procesului și retragerea fără ca și consilierul să considere că s-a atins obiectivul Clientul poate decide astfel pentru că nu mai dorește să facă efortul necesar, se retrage sau poate are o altă reprezentare și consideră că a fost suficient.

MODELE TEORETICE ADOPTATE ÎN CONSILIERE

Procesul de consiliere se bazează pe o serie de teorii din sfera domeniului psihologiei, consilierii și psihoterapiei. Principalele repere teoretice  care oferă baza necesară pentru structurarea  profesiei și proceselor de consiliere provin din paradigmele:

  • Psihodinamica
    • Psihanaliza clasică (Sigmund Freud)
    • Terapia analitică (Gistav Jung)
  • Umanistă – consilierea și centrată pe persoană (Carl Rpgers)
  • Abordarea Gestalt (Fritz Pearls)
  • Școala cognitiv comportamentală
    • Terapia rațional-emotivă (Albert Ellis)
    • Terapia cognitivă (Aaron Beck)

Am în vedere un articol distinct în care să fac o trecere în revistă a acestor teorii (în proces activ de documentare).

În esența și în mod practic consilierea este o abordare multidisciplinară ce își extrage resurse pentru înțelegere și intervenii din domenii precum:

  • Educație
  • Psihologie (generală, a dezvoltării, socială etc)
  • Folosirea artelor (figurative și expresive) – ceea ce este valabil pentru intervențiile realizate de autoarea prezentului articol (în situațiile unde este necesar / util / posibil).

CÂND ȘI CUM A APĂRUT ȘI EVOLUAT PROFESIA DE CONSILIER PENTRU DEZVOLTARE?

În general la baza constituirii acestei profesii de consilier pentru dezvoltare au contribuit o serie de educatori și reformatori sociali din sec. XIX-XX, în mod special din SUA. Scopul  inițial a fost oferirea de suport pentru copii, tineri și adulți prin oferirea de informații, explicații, sesiuni de suport  ce le permiteau acestora o mai bună orientare în relația cu sine, cu ceilalți, în zona profesională și în viața cotidiană. O componentă importantă a consilierii o reprezenta în etapele originare dezvoltarea caracterului – în raport cu exigențele societății, pentru a dezvolta oameni adaptați în contextul socio-economic și cultural în care își duceai existența.

În această înțelegere, profesia de consilier este consolidată prin introducere unui curs pentru consilieri in cadrul universității Harvard din SUA în anul 1911.

 Încă din 1929 în SUA apare primul cabinet pe probleme de consiliere, specializat pe problemele cuplurilor căsătorite și familiei

În anii 1970 domeniul consilierii cunoaște deja o expansiune accelerată în SUA, trecând dincolo de granițele domeniului educațional, vocațional și profesional.

Țările est- și central-europene au urmat în secolul XX un curs diferit față de SUA și Europa de Vest, unde profesia de consilier s-a îmbogățit în ce privește problematica abordată și instrumentele de intervenție. Totuși, începând cu jumătatea anilor 1990, consilierea este introdusă ca disciplină în carul facultăților de psihologie și asistență socială în cadrul universităților importante din România.

La fel precum psihoterapia a fost inițial dedicată persoanelor cu probleme și tulburări de natură psihologică, iar apoi abonamentul la psihoterapeut a devenit chiar un diferențiator pentru a indica preocuparea pentru propria bunăstare psihică, la fel și consilierea, care la origine a vizat grupuri mai vulnerabile în cadrul societății, în prezent este solicitată și proiectată să răspundă unor nevoi ale populației normale, indiferent de  coordonatele  socio-economice, profesionale sau culturale ale persoanei.

Revin să accentuez că încă de la bun început domeniul consilierii, la baza sa istorică a vizat populația considerată sănătoasă din punct de vedere mental/ psihic.

Pentru intervențiile ce vizează persoanele cu dificultăți de natură psihică, pentru demersuri de explorare a trecutului personal, a traumelor și posibilelor rădăcinilor adânci ale unor situații problematice ale persoanei, aceasta la lucra cu consilier psihologic sau psihoterapeut (versul consilier pentru dezvoltare personală).

CARE SUNT TRĂSĂTURILE UNUI CONSILIER PENTRU DEZVOLTARE PERSONALĂ?

Aici avem un dublu scop în a prezenta o listă cu trăsăturile și competențele  compatibile cu exercitarea profesiei de consilier.

În primul rând, pentru o auto-conștientizare a însuși consilierului, în scopul verificării și  implicării într-un proces de dezvoltare continuă.

În al doilea, rând poate fi util și pentru un client să înțeleagă profilul profesional necesar în exercitarea acestei activități de consilierul său, în cazul în care aceasta îl poate ajuta în decizia sa de a apela la un profesionist.

Așadar, trăsăturile de personalitate și comportamentele unei persoane, asociate cu practicarea consilierii sunt:

  • Curiozitatea și experimentarea (consilierul se va întâlni cu o mare varietate de persoane, situații, fiind necesară creativitate și curiozitate pentru abordarea potrivită fiecăruia, contrar abordării de tip standardizat, uniform a fiecărei situații, ceea ce în realitate este imposibil.
  • Capacitate de ascultare activă (un consilier, în general, va asculta în proporție de 80% din timpul petrecut cu un client. Este o reală măiestrie să asculți activ, să înțelegi, să pătrunzi sensul situației din perspectiva celuilalt și să nu ai tendința de a sări cu sfaturi sau a judeca situația celuilalt după propriile criterii și repere.
  • Ușurința de a întreține o conversație – în sensul că în proces pot să apară momente în care consilierul trebuie să poată avea inițiativa în a gestiona posibile momente mai delicate cu unii clienți, pentru a facilita tranziția către diverse etape ale procesului în mod fluid, păstrând calmul și coerența.
  • Empatie și înțelegere – situația și consilierea este despre client, iar intervenția cea mai bună nu poate fi identificată în absența înțelegerii profunde a celui din față. Este o capacitatea de a recepționa, procesa, fără să devină sentimental sau lacrimogen, ci pentru a reflecta și răspunde adecvat stării emoționale a clientului atunci când este necesar – nu de a sta rigid ca un om de știință în fața formulei chimice 😊
  • Introspecție – e cam imposibil să poți pătrunde în lumea interioară a altuia dacă nu o cunoști pe a ta și dacă nu înțelegi cine ești, de ce și cum faci lucruri și cum poți schimba ceea ce este necesar să fie schimbat la tine însuți, consilier
  • Capacitatea de a oferi, de a dărui – aceasta este undeva elementară ca motivație pentru alegerea unei asemenea activități, întrucât esența domeniului este de a însoți oferind timp, energie, dedicare, cunoaștere.
  • Simțul umorului – întrucât uneori atât consilierul cât și clientul au nevoie să vadă lucrurile într-o notă mai puțin gravă, să pondereze atribuirea de semnificații sumbre unei situații sau perspective. Bineînțeles, simțul umorului, chiar și dacă există, este necesar să fie folosit cu măsură și în contextul potrivit. Nicidecum nu vom folosi umorul pentru a invalida de la bun început o situație prezentată de un client.
  • Perseverența – o situație a unui client necesită concentrare și urmărirea ei pe durata chiar și a câtorva luni, timp în care este important să se lucreze cu aceeași energie și raportare cu seriozitate la fiecare caz din portofoliul activ de clienți
  • Competență intelectuală – dorința și capacitatea de a învăța, precum și utilizarea imaginație și gândirii creative
  • Capacitate de a acționa – susținerea clienților pentru  a găsi și asuma propriile decizii, oferirea de suport pentru a dobândi speranță și încredere
  • Bunăvoință, bune intenții – dorința reală de a lucra în mod constructiv în interesul clientului sprijinind autonomia acestuia într-o manieră ce demonstrează tact
  • Încredere în sine – implică autocunoaștere și asumare privind felul de a fi, valorile personale, emoțiile, precum și capacitatea dea recunoaște și a gestiona factorii din spatele  a ceea ce este el/ ea ca persoană

CELE 3 NIVELURI DE SUPORT DE TIP CONSILIERE

În viața reală avem de luat multe decizii, ne confruntăm cu diverse situații dificile și apelăm la ajutor în diverse moduri și în diverse direcții. Astfel, în funcție de sursele ajutorului, identificăm 3 nivele ale tipului de suport pe care îl primim

  • Nivelul neprofesional se referă la situațiile când apelăm la membrii de familie, prieteni, colegi, vecini sau alte persoane de încredere din viața noastră pentru a ne consulta cu ei și pentru a cere un sfat concret. Nivelul neprofesional este o resursă importantă pentru echilibrul emoțional și social al unei persoane. În multe situații de viață o conversație în acest anturaj poate aduce multe beneficii, poate inspira decizii și soluții de bună calitate. Și, dimpotrivă, în funcție de nivelul de înțelegere a acestor persoane și a intențiilor reale, apelarea la sfatul sau ajutorul lor poate conduce, în unele cazuri, la decizii dezavantajoase pentru persoana care caută suport. Suportul oferit nu se va baza pe un sistem teoretic anume, ci pe ceea ce se numește common sense sau poate o înțelepciune aparte dobândită prin experiențe relevante, eventual similare. Putem merge la aceste persoane pentru decizii de la cele mai simple la cele mai complexe, oricând avem nevoie de un braț de sprijin sau urechi care să ne asculte.
  • Nivelul informal se referă la situațiile când apelăm pentru sprijin la persoane care au o anumită competență în a oferi consiliere, însă aceasta nu este meseria lor de bază. De exemplu putem, cere un sfat unui cadru didactic, lucrător în domeniul educației sau sănătății cu privire la o situație care nu are legătură cu materia / specializarea sa, ci cu statutul său profesional (credeți că e mai bine să nu urmeze studii de matematică?). Aici putem avea o conversația mai mult sau mai puțin structurată între cele două persoane, în medii din cele mai diverse.
  • Nivel profesional – se referă la solicitarea sprijinului la un specialist consilier pentru dezvoltare personală, a cărui formare profesională de bază este aceea de a înțelege situațiile și a oferi procese structurate și sistematizate de consiliere, lucrând în unul sau mai multe cadre teoretice pentru a se raporta la situația. Modul de oferire a suportului la nivel profesional are loc, în mod normal, într-un cadru structurat în ședințe de lucru, cu urmărirea progresului către atingerea unui obiectiv stabilit de către client în urma înțelegerii situației sale. Consilierul profesionist va avea ca prim obiectiv dobândirea unei clarități cât mai complete asupra situației clientului, după care va decide care ar putea fi maniera de intervenție potrivită – ținând cont de situație, persoană, context. În funcție de caz, client și context uneori poate fi posibil ca un consilier să direcționeze un client către un alt coleg consilier (incompatibilități structurale privind sistemele de valori, de exemplu, ce limitează posibilitatea unei relații profesional funcționale)  sau către un alt tip de specialist (psiholog, psihiatru – dacă situația clientului necesită intervenții mai profunde  precum ameliorarea unei depresii sau stări de anxietate, sau altor tulburări accentuate de  natură psihologică, ce fac incompatibilă intervenția dedicată pentru populația sănătoasă psihic.

Concluzii

Consilierea pentru dezvoltare personală este un proces bazate pe relația dintre consilier și client precum și pe asumarea și implicarea clientului de a atinge obiectivul care îl va duce sau îl va apropia pe acesta de starea de bine pentru sine, așa cum el personal o înțelege (atâta timp cât aceasta nu prezintă un pericol social sau pentru sine). În general vorbim de intervenții și implicare pentru autocunoaștere, schimbări de comportament, dobândirea de abilități, orientare în cariere, dificultăți de inter-relaționare.

Procesul de consiliere pentru dezvoltare vizează populația considerată ca neprezentând tulburări accentuate mental (caz în care se pretează apelarea la psihoterapie).

Consilierea este un proces cu o structură, cu etape și pentru fiecare persoană și situație procesul este unul creionat diferit, personalizat, aliniat la nevoi, resurse, particularități personale ale clientului. La consilier nu venim după sfaturi și răspunsuri standard, ci mai degrabă ca ultim reper într-un proces în care consilierul are rol de ghid, susținător, îndrumător, în timp ce responsabilitatea și autonomia pentru decizii și acțiune aste la client.

Consilierul este un specialist acreditat să desfășoare activitate de consiliere pentru dezvoltare personală, iar pe lângă acreditare prezintă o serie de trăsături precum curiozitatea, ascultarea activă, empatia, competență intelectuală, încredere în sine. Dat fiind caracterul profesional al consilierii, aceasta are o structură, este organizată în ședințe, există un plan de intervenție, o agendă de lucru și o asumare a consilierului pentru cunoașterea și aplicarea celor mai potrivite metode și instrumente pentru fiecare client,  individualizat și relevant.

Prezentarea serviciului de consiliere pentru dezvoltare personală AICI.

Dacă în urma parcurgerii acestui articol consideri că dorești să afli detalii sau pentru că ar putea fi util pentru tine să rezolvi situații din paleta celor de dezvoltare personală, mă poți  contacta direct

Autor: Oksana Rusu

Despre autor

  • Facilitator pentru dezvoltare personală și învățare experiențială folosind muzica drept instrument de lucru (adulți și copii)
  • Licențiată în Asistență socială la Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca, specializare psiho-socio-pedagogie,
  • Experiență de 17 ani în domeniul resurse umane, ce au inclus și proiecte atât formale cât și informale de consiliere în carieră, licențe pentru o serie de instrumente de evaluare de înaltă acuratețe  și predicție pentru tendințe comportamentale – personalitate, competențe puncte forte, identificare interese și orientare către domenii compatibile cu interesele, potențialul și disponibilitatea persoanei
  • Absolventă certificare Dalcroze (muzică și mișcare), metodă de pedagogie muzicală activă, ce permite intervenții de natură expresivă în procesele de dezvoltare personală și terapii (experimentarea senzorială a muzicii, exprimarea non-verbală prin intermediul instrumentelor și materialelor muzicale proprii, lucrul cu emoții folosind muzica, antrenarea atenției, autocontrolului, coordonării, orientării și adaptării, mobilitate, etc)