Muzica și mișcarea: Restabilirea unei comunicări autentice în dezvoltarea echipelor
Muzica este strâns legată de originile noastre ca specie. Organismele biologice simple reacționează la sunete, iar în cazul Homo Sapiens Timpuriu, muzica a fost un limbaj protomuzical – un mod primitiv de a comunica. În cultura occidentală modernă, muzica de înaltă cultură a evoluat pe baza unei respingeri a naturii, simbolizând supremația omului și a rațiunii. Acest proces de abstractizare a dus însă la o separare între muzică și mișcare, care a fost întotdeauna o parte esențială a muzicii în forma ei nativă.
Astfel, în cultura noastră, am pierdut legătura cu dreptul nostru nativ la muzică, un drept care nu presupunea doar ascultarea pasivă, ci și participarea activă, prin dans și mișcare. Astăzi, muzica ne însoțește aproape în fiecare moment al zilei: o ascultăm la radio, când conducem, când facem cumpărături sau la sala de sport. Deși este omniprezentă, consumul nostru de muzică este adesea pasiv, iar acest lucru modifică modul în care interacționăm cu ea, reducându-i potențialul de a stimula colaborarea și creativitatea.
De-a lungul istoriei, multe culturi au folosit muzica pentru a păstra și transmite povești, istorii și genealogii. În Africa, de exemplu, muzica nu este un concept abstract, ci o activitate vie, legată de dans, sunet, cântec și interpretare. În tradițiile tribale, muzica era folosită nu doar pentru a exprima emoții, ci și pentru a transmite cunoștințe despre comunitate, migrație sau geografie. În multe culturi, muzica și mișcarea sunt văzute ca un întreg, un concept diferit față de viziunea occidentală, care le separă.
Astăzi, în cultura modernă, pierderea acestei legături profunde cu muzica și mișcarea limitează potențialul nostru creativ. Fiecare copil vine pe lume cu un potențial creativ imens, dar în realitatea urbană, acest potențial este adesea diminuat de convingerea că doar „unii oameni sunt talentați”. Legătura dintre muzică și mișcare este esențială pentru dezvoltarea noastră, iar acest lucru este susținut chiar de sistemul nostru vestibular, care reglează echilibrul și ritmul corpului.
Metoda Dalcroze, pe care o folosesc în activitățile mele, își propune tocmai să readucă această conexiune dintre muzică și mișcare. Scopul său este să ne reconecteze cu corporalitatea noastră și să ne încurajeze să creăm, să interpretăm și să experimentăm muzica într-un mod activ, în timp real. De asemenea, metoda Dalcroze se inspiră din evoluția naturală a muzicii și din separarea acesteia de mișcare în cultura occidentală, oferind o cale profund creativă de a regăsi legătura dintre crearea muzicii, interpretarea ei și exprimarea corporală prin mișcare expresivă și Plastique animée.
Muzica, drept resursă activă și complementară, poate deveni un instrument fundamental în dezvoltarea echipelor. La fel cum, de-a lungul istoriei, muzica a servit pentru a conecta indivizii la nivel profund, astăzi poate facilita coeziunea și colaborarea în grupuri. Participarea activă la activități muzicale nu doar că stimulează creativitatea, dar creează și un sentiment de apartenență și încredere – elemente esențiale în construirea unui grup funcțional și eficient. În acest context, muzica devine un instrument puternic de comunicare și integrare, restabilind legătura autentică dintre membri și contribuind la succesul echipei.
(articolul este în lucru, urmează completări cu noi capitole)