Momentul 1.

Odată, acum deja vreo 7 ani cred, la o conferință de afaceri, că numai din acestea frecventam, un speaker de pe scenă adresează o întrebare. Era tipul de întrebări pe care nu mi le adresam pentru că eu eram ocupată doar cu recrutarea și HR-ul.

Întrebarea era: „Care a fost un moment  / perioadă din viață când ai fost fericit/ă?”

Chiar așa, oare când? m-am întrebat eu, captivă a spațiului, momentului și a întrebării, atipică pentru urechile mele. Pentru a găsi un răspuns cât mai exact, mi-am propus să elimin din ecuație relații, proiecte sau realizări și să mă limitez la mine și numai la ce era despre mine, independent de vreo altă persoană / lucru din viața mea. Trebuia să fie ceva numai al meu acel lucru care mă făcuse fericită.

Am decis că pentru mine momente de fericire, în felul lor, erau acelea petrecute, ani la rând, la școala de muzică, în timpul școlii primare și generale. După amiezile. Mergeam pentru orele individuale de specialitate pian, ba ajungeam mai devreme, ba așteptam între lecțiile individuale și cele de grup. Îmi plăcea larma aceea de sunete amestecate, de la diverse instrumente ce se auzeau de după ușile sălilor. Pot să spun că nu îmi plăceau teoria și solfegiul ( pe care acum le ador și mă joc cu ele cu plăcere, dar asta e o altă istorie). Când era vreme bună, puteam să stau afară, iar mai jos peste drum era lacul. Da, sigur îmi plăcea și muzica, ea fiind motivul principal pentru care mergeam la școala de muzică, cu solfegiul și teoria muzicii la pachet. Numai după insistențe de mai bine de un an acasă, am reușit să obțin aprobarea pentru înscrierea (și admiterea 😊) la școala de muzică.  În general atât eu cât și ceilalți din mediul meu de viață mă percepeau ca pe un copil muzical. Oricând era necesar, îmi revenea acest rol – să cânt, să spun poezii, să stau pe scenă (ceea ce acum cam evit). Ca să nu las impresia că eram bună numai la muzică, simt nevoia să precizez că excelam și la școală, mai ales la disciplinele umane, îmi plăcea să învăț, citeam mult și eram curioasă.  Ulterior nu am continuat formarea muzicală pentru o carieră în domeniu, pentru că nu întrevedeam posibilitatea unui câștig mulțumitor din profesiile derivate (decizie luată cu mintea de adolescent care trăia pe viu căderea URSS și tot haosul economico-social ce a urmat). Totuși relația mea cu muzica, informal, a continuat în diverse formule, în timp.

Momentul 2.

Începutul anului 2019. Particip la un eveniment de creionare Vision Board  pentru anul ce începea. În mintea mea erau clare: clienți, proiecte închise, profit, sănătate să pot duce totul, să arăt bine (de ce nu?). Dar… nu aș putea spune de ce, îmi tot venea în minte Muzica. Ce să fac cu muzica pe vision boardul meu? Era dintr-o lume paralelă. Nu îmi intra în logica planurilor… Știam că nu însemna să ascult muzică, aceasta fiind un commodity pentru fiecare dintre noi la orice oră din zi sau noapte.  Bine, dacă tot se cere, i-am făcut un loc pe cartonul de lucru format A3 a vision board-ului.

Am scris de mână, MUZICĂ – nu aveam stick-ere cu simbol muzical. M-am tot întrebat de ce vrea muzica pe boardul meu? Au mai trecut 2 anișori până să se contureze răspunsul pe care de fapt eu nu-l înțelegeam. O să caut cartonul să-i fac poză să atașez imaginea în acest articol. 

Dar primul lucru a fost că la 3 luni de la acest Vision Board event, în aprilie 2019,  mi-am cumpărat acordeon cu butoane, l-am găsit pe singurul profesor pentru a studia acest instrument care m-a intrigat încă de mică și am început să învăț să cânt la el (am deja un vast repertoriu de piese).

 

Momentul 3.

Anul 2020.

De ani de zile eram bine ancorată în recrutarea pentru oameni de vânzări, cross-industries, în principal. Proiecte erau, timp să mă gândesc la altceva – mai puțin.

Primele zile de lockdown din martie. Mă simt într-un roman al absurdului.  Dar știu că este necesar să îmi păstrez calmul (înțelesesem asta din cărțile citite în timp, cu detenții politice, Holocaust, ororile războiului etc). Trag dintr-un raft o carte. Good leaders ask great questions. Una din întrebările din carte m-a marcat profund și mi-a produs un mare disconfort, pentru că nu aveam un răspuns, ba mai mult, mi-a creat o stare de neliniște ce a activat în mine un amplu efort de căutare a răspunsului. Întrebarea: Ce vei face în a doua jumătate a vieții tale (prietenii spun că nu știm când e jumătatea, că e mai bine să-si spunem următoarea parte a vieții).

După 1.5 ani de căutări, ce au luat diverse forme, am ajuns la o creionare că mi-as dori desfășor activități care să contribuie la următoarele efecte pentru ceilalți (reflecția originală transpusă în carnețel redă modul în care m-am exprimat prin verbe la infinitiv și le voi reda mai jos):

  • A amuza
  • A inspira
  • A deștepta
  • A încuraja
  • A stârni
  • A fermeca

Cumva, fără să intru în detalii acum, am înțeles că muzica mea din vision board poate fi integrată în calitate de resursă, instrument, metaforă (alături de alte formări și expertiza mea) pentru a contribui în felul exprimat mai sus.

Astfel din 2021 s-a născut ideea de a îmbina muzica și dezvoltarea personală / profesională / intervenții pentru bunăsarea emoțională.

De atunci am începu să lucrez cu muzica, să descopăr și să creez la rândul meu activități, exerciții, jocuri cu ajutorul muzicii unde urmărim antrenarea și consolidarea unor competențe necesare zi de zi în plan personal și profesional: atenție, prezență, focus susținut, adaptare la schimbare, creativitate, curaj, încredere, claritate, colaborare în echipă, leadership, gândire strategică etc.

În 2023-2024 am parcurs un program minunat de pedagogie muzicală alternativă, Dalcroze, pe  lângă antrenamentul meu muzical individual zilnic.

În septembrie 2024 am obținut dreptul de practică sub supervizare de Consilier pentru Dezvoltare personală (un curs și o practică foarte illuminating unde mi-am dat seama că pot face multe intervenții în acest domeniu de care nu eram conștientă)â până nu le-am pus în practică efectiv)

Apoi, pentru a aduce o mai mare acoperire și profunzime, încep acum în toamnă o formare de 3+2 ani in Psihoterapie integrativă expresivă  (ACCPI).

Iar între timp, caut să lucrez cu persoane și grupuri, echipe din companii sau comunitățu profesionale pentru a amuza, inspira, deștepta, încuraja, stârni, fermeca.

 

Autor: Oksana Rusu

Despre autor

  • Facilitator pentru dezvoltare personală și învățare experiențială folosind muzica drept instrument de lucru (adulți și copii)
  • Licențiată în Asistență socială la Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca, specializare psiho-socio-pedagogie,
  • Experiență de 17 ani în domeniul resurse umane, ce au inclus și proiecte atât formale cât și informale de consiliere în carieră, licențe pentru o serie de instrumente de evaluare de înaltă acuratețe  și predicție pentru tendințe comportamentale – personalitate, competențe puncte forte, identificare interese și orientare către domenii compatibile cu interesele, potențialul și disponibilitatea persoanei
  • Absolventă certificare Dalcroze (muzică și mișcare), metodă de pedagogie muzicală activă, ce permite intervenții de natură expresivă în procesele de dezvoltare personală și terapii (experimentarea senzorială a muzicii, exprimarea non-verbală prin intermediul instrumentelor și materialelor muzicale proprii, lucrul cu emoții folosind muzica, antrenarea atenției, autocontrolului, coordonării, orientării și adaptării, mobilitate, etc)