Dezvoltarea prin sunet și muzică. 

Este o idee la care am ajuns după 1.5 ani de căutări, reflecții, discuții, autoevaluări, lecturi.

La un moment dat la întrebarea ce ai dori să lași în urma ta în această viață? răspunsul meu a fost că îmi doresc să pot aduce ceva frumos în viața a măcar 100 de oameni (clar că știam că nu e vorba de vreun model de business scalabil. Eu aveam în vedere ceva de calitate și mai profund, ceva de genul human touch experience). Acets frumos conține în înțelegerea pe care i-o dau eu: benefic, inspirațional, cu efect de dezvoltare personală, generator al unei stări de bună dispoziție de durată. 

Totusi prea vag, deocamdată. Un răspuns care căuta o direcție și repere mai clare.

Mi-am amintit că de-a lungul anilor am participat în câteva ocazii în activități pe care le-am încadrat la categoria învățare experiențială – participi într-un exercițiu în care ai de făcut diverse activități, din care decurge o învățare, ajungi la niște concluzii care au aplicare în variate proiecte profesionale și personale, concluzii care alimentează noi idei și conturează noi perspective, lărgesc orizontul, generează un aha. Acest rezultat al exercițiilor care ajută la conectarea punctelor, a cunoștințelor și ideilor pe care le aveai – și le duce la un alt nivel. O învățare pe bază de metafore, de modele, de accesare a intuiției, a subconștientului. 

Suna frumos, dar tot nu știam ce anume aș putea face.

Așa că mi-am văzut de căutări cercetări.

Mie îmi place foarte mult Zemfira (2013, 2022 )o cântăreață pop-rock care chiar acum, în cursul lunii curente, octombrie 2022, când redactez acest material, este în turneu în 10 orașe europene, de la Istanbul la Berlin. O admir foarte mult (compune și versurile, muzica, face orchestrație, este profundă, introvertă, cu principii, cu e energie specială) și probabil că Utube a decis că este important să văd un material despre ce face muzica Zemfirei să fie atât de deosebită, un material în care admirabila Anna Vilenskaya a vorbit și analizat geometria ritmului din muzica Zemfirei.

O sursă de inspirație și dezvoltare pentru mine, printre altele, este platforma  Coursera. În mod normal domeniile mele de interes erau in zonele: HR, psihologie, cultură organizațională, engagement, antreprenoriat, abilități necesare în business – de la tehnice la soft – că doar aici e cheia succesului, nu?

Și în fiecare curs explorat eram loaială ariei mele de interese.

Dar…. într-o zi…. am căutat pe Coursera …. cursuri de muzică. Probabil avea legătură cu cele de mai sus (Zemfira și Vilenskaya)

Și… pe platforma Coursera, ce să vazi,  am găsit și cursuri de muzică. Interesant. Deci nu e numai despre business totul. Am parcurs un curs de la vestita universitate Berklee. Am ajuns la concluzia că înțeleg foarte clar despre ce vorbește profesorul în materie de teorie, armonii, progresii și tot felul de noțiuni și mi-am dat seama că dețin un set amplu de cunoștințe din teoria muzicii din anii mei de demult. Iar de 1 an și ceva la acel moment cântam la acordeon, adică învățam să cânt (ore săptămânale cu profesor și zilnic antrenament câte o oră pe piesele în lucru). Acum sunt în anul 4 de studiu acordeon.

(Chestiunea cu acordeonul își are originile în amintirile mele din copilărie, la vârsta de 5 ani și apoi și după aceea, când am mai văzut în diverse contexte acordeoane cu butoane, care m-au intrigat tocmai prin sistemul de butoane care mi se părea o adunătură de nasturi ce încadrau burduful – pe dreapta și pe stânga. Așa că într-o zi, la 39 de ani mi-am propus să-i dau de capăt și să devin capabilă să mânuiesc șmecheria. Pe vremuri cântasem la pian și nu mă interesau acordeoanele cu claviatură, pentru că dacă vreau claviatură – am și la pian 🙂 ).

Bun. Totuși acest curs de muzică de la Berklee, deși interesant în sine, nu mi-a adus un răspuns la întrebarea și căutarea privind domeniul care să servească pentru baza învățării experiențiale la  care aspiram.

Fiind deja antrenată în acest circuit al căutărilor, din una în alta, cumva – nu știu exact cum – am ajuns la sintagma și apoi articole ce îmi dezvăluiau existența unui nou domeniu, unde erau necesare licență și studii superioare de formare pentru profesare: MUSIC THERAPY.

Eu știam din proprie experiență despre efectele terapeutice ale muzicii în depășirea depresiei (am făcut descoperirea demult, în timpul facultăți). Eram convinsă despre beneficiile muzicii (corect selectate și administrate) pentru tratarea sau ameliorarea a multiple probleme de sănătate fizică și emoțională. Totuși constatam acum că în țările dezvoltate există programe care iau în serios efectele muzicii și au programe de masterat în Music Therapy, ce îmbină cunoștințe și abilități muzicale și psihoterapie. Uau. Ceva foarte interesant aici. Hai să explorăm detalii.

Mi se părea că mă apropii destul de mult de ceva ce îmi surâdea. Rămânea să mă lămuresc totuși cum aș putea folosi muzica nu în tratamente psihoterapeutice individuale, pentru că nu era chiar direcția mea. Cum aș putea folosi muzica în activități de învățare experiențială?

M-au ajutat analiza și creativitatea – am înțeles că din acest punct trebuie să construiesc eu produsul, plecând de la domeniul HR și comportament organizațional, iar în proiectele de dezvoltare pe care le voi crea – să folosesc muzica drept instrument de lucru. Așa că totul a ajuns să îmbine principii din domeniile: HR (comportament organizațional ) și muzică, terapie / well being).

Sună prea generalist? Da. Asta și este și ideea. Eu deja știam că generaliștii sunt cei care vor avea mai multe șanse de adaptare în lumea într-o tulburătoare schimbare în care trăim. Iată un articol care indică foarte fain competențele viitorului, dintre care una este cea de deep generalist. Poate că în articol nu găsim  adevărul absolut, dar conține niște idei care merită aprofundate. (https://medium.com/work-futures/10-work-skills-for-the-postnormal-era-2c07a1009a25 ).

Așa că deja de mai bine de un an timpul meu zilnic este structurat pe două direcții.

  1. Prima: dezvoltarea continuă ca profesionist în HR cu accent pe documentare și implementare proiecte de diagnoză organizațională și identificare potențial angajați.
  2. A doua direcție de organizare a timpului –  în propria dezvoltare muzicală, de la abilități și tehnici instrumentale (pian și acordeon) și vocale (lecții de canto)  până la permanenta explorare a istoriei și teoriei muzicii, în căutare de idei și întâmplări uimitoare, metafore, dar și crearea de noi activități pentru participanții în programele de dezvoltare prin sunet & muzică,  unde fiecare primește câte un instrument și apoi creăm ceva împreună, cu ajutorul sunetelor – de la scheme ritmice până la melodii, armonii, mișcare, interacțiune.

De aici încolo în fiecare zi, având clarificate o viziune și misiune, știu pentru ce mă trezesc dimineața, ce am de făcut. Problema apare la disponibilitatea de timp și energie – la câte vreau să fac îmi mai trebuie 2-3  vieți lungi.

 

Autor: Oksana Rusu

Despre autor

  • Facilitator pentru dezvoltare personală și învățare experiențială folosind muzica drept instrument de lucru (adulți și copii)
  • Licențiată în Asistență socială la Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca, specializare psiho-socio-pedagogie,
  • Experiență de 17 ani în domeniul resurse umane, ce au inclus și proiecte atât formale cât și informale de consiliere în carieră, licențe pentru o serie de instrumente de evaluare de înaltă acuratețe  și predicție pentru tendințe comportamentale – personalitate, competențe puncte forte, identificare interese și orientare către domenii compatibile cu interesele, potențialul și disponibilitatea persoanei
  • Absolventă certificare Dalcroze (muzică și mișcare), metodă de pedagogie muzicală activă, ce permite intervenții de natură expresivă în procesele de dezvoltare personală și terapii (experimentarea senzorială a muzicii, exprimarea non-verbală prin intermediul instrumentelor și materialelor muzicale proprii, lucrul cu emoții folosind muzica, antrenarea atenției, autocontrolului, coordonării, orientării și adaptării, mobilitate, etc)