SAU
CUM SA RASPUNZI LA INTREBAREA: „CARE SUNT ASTEPTARILE DUMNEAVOASTRA SALARIALE?”
“Care sunt asteptarile dumneavoastra salariale?” Cand se ajunge la aceasta intrebarea, multi cautatori de job arata de parca ar prefera sa li se faca o obturatie de canal fara anestezie decat sa aiba o discutie pe tema asta.
Pentru a depasi cu bine aceasta etapa “dureroasa”, dar inevitabila a interviului/procesului de recrutare, iata cateva recomandari:
In primul rand fa-ti „temele” bine. Temeinic. Intereseaza-te care sunt salariile in industria si pentru pozitiile pe care le vizezi. Vezi cum te pozitionezi fata de media pietei si in functie de salariu tau actual si de valoarea pe care stii ca o poti aduce companiei, iti poti face o idée despre cat ai putea cere.
In al doilea rand stabileste-ti un salariu minim cu care te-ai simti cofortabil, sub care nu esti dispus/a sa iti oferi experienta, timpul si competentele. Fiecare isi cunoaste stilul de viata si cheltuielile lunare si poate evalua realist care ar fi suma minima pentru care este pregatit sa faca o schimbare sau sa accepte un nou job. Astfel, intrebarea recruiterului/angajatorului nu te va lua pe nepregatite si nu iti va da acei fiori. Am vazut mai multe articole in care se recomanda sa lasi angajatorul sa iti faca el primul oferta, insa eu nu cred ca acest lucru avantajeaza neaparat pe cei in cautare de job. Consider ca este un punct in plus atunci cand respectivul candidat isi stie exact valoarea si nu asteapta ca angajatorul sa i-o stabileasca dupa bugetul lui, care poate sa fie unul destul de nerealist.
Destul de multe persoane spun la interviu ca “salariul nu este important” si propun sa lasam acest subiect pentru sfarsitul interviului/interviurilor. Nimic mai gresit! Este chiar al naibii de important. Pentru ca in afara cazului in care esti milionar si vrei sa lucrezi din pura placere, salariul este important, chiar daca motivul schimbarii jobului nu este unul financiar. Oricat ar fi de “ne-important”, pana la urma se dovedeste a fi o chestiune esentiala atita timp cat iti petreci o buna parte din viata la job, iar destule din firele albe, ulcerele si migrenele cu care ne capatuim sunt efecte directe ale acestor activitati lucrative. In plus, nu cred ca vrei sa te trezesti ca dupa ce te prezinti la 3-5-7 interviuri cu angajatorul, acesta sa iti faca pe final o oferta cu mult sub ceea ce ai in prezent, nici cat sa platesti gradinita copiilor si rata la casa. Atita timp cat iti stii valoarea, stii ce ai de oferit, este corect pentru toata lumea sa spui de la inceput (da, chiar de la prima discutie telefonica sau primul interviu) daca nu o suma exacta, cel putin un interval. Daca intrebarea despre asteptarile salariale vine inca de la prima discutie telefonica sau inainte de a intelege mai bine responsabilitatile jobului, poti formula un raspuns de genul “m-as simti confortabil cu un salariul in intervalul acesta. Dupa ce voi intelege mai bine responsabilitatile jobului, care sunt asteptarile companiei de la mine si celelalte beneficii oferite, va pot spune mai exact.” Totusi acest interval nu trebuie sa fie foarte larg. De exemplu, nu raspundeti intre 1000 si 2000, ci intre 1000 si 1200 sau 1800-2000.
De fapt principalele temeri legate de bani ale celor in cautare de job sunt fie ca cer prea mult, fie cer prea putin fata de bugetul oferit de companie pentru pozitia respectiva. Insa lucrurile sunt de fapt foarte simple. Daca bugetul lor este mult mai mic decat ce ai tu in prezent sau decat suma pentru care ai face schimbarea, atunci chiar iti doresti sa lucrezi la acea firma? Evident ca nu. Daca bugetul este ceva mai mic decat asteptarile salariale (ma refer mai mic cu un procent de cca 10-20%), iar tu ai competentele, abilitatile si nivelul de experienta dorit de ei, crede-ma ca vor face tot posibilul sa iti ofere cat iti doresti sau vor incerca sa vada daca esti dispus sa accepti bugetul lor. Iar daca bugetul lor este cu muult sub asteptarile tale atunci are rost sa iti pierzi vremea? Sigur, sunt anumite situatii cand din anumite motive, unii profesionisti sunt dispusi sa accepte si salarii mult sub nivelul lor de expertiza. In acest caz este bine sa precizeze de la inceput inclusiv motivele care ii determina sa accepte (aproape) orice oferta. Cum desigur sunt si situatii speciale cand companiile maresc bugetul cu pana la 50%, cand isi doresc foarte mult acele persoane, cand competentele lor sunt destul de rare si oferta de candidati cu acele competente pe piata muncii este una redusa.
In cazul invers, in care iti este teama ca suma pe care tu o inaintezi este sub ce ofera compania, atunci este de preferat sa dai un interval si intre timp sa incerci sa afli din orice sursa posibila care este salariul in acea industrie si la nivelul acelei companii si la urmatoarea discutie cu ei sa poti veni cu temele facute.
In al treilea rand, la momentul in care ajungi sa negociezi oferta, pune accentul pe expertiza ta si pe plus-valoarea pe care tu o poti aduce companiei. Nu introduce in discutie situatia ta personala, “am nevoie de bani pentru ca am rata la casa/masina”, “ imi cresc singur/a copiii”, etc.
Asadar, cand ai temele bine facute, ai strans toate informatiile relevante, cand iti cunosti bine realizarile si competentele, “problema” asteptarilor salariale inceteaza sa mai fie o problema, ci devine doar o metoda de a departaja companiile cu care vrei sa colaborezi pe termen lung de cele la care nu iti doresti sa le treci pragul.
