Discuțiile despre specialiști versus generaliști există de mai multa vreme, însă recent au fost publicate mai multe articole în presa americana în care mesajul principal este că viitorul aparține generaliștilor și că până acum s-a pus un accent prea mare pe specialiști, în detrimentul celor care au ales sfera cunoștințelor generale, dar mai cuprinzătoare. Opinia mea este că avem nevoie în egala măsură de ambele tipuri de profesioniști. Pe de o parte, premiile Nobel în știință au fost luate de specialiști, nu de generaliști. Pe de alta parte, generaliștii sunt cei care au viziunea de ansamblu și/sau înțeleg rolul specialiștilor și știu să le creeze cadrul potrivit pentru a performa. De asemenea, specialiștii sunt mai potriviți, de regulă, în companii mai mari, unde activitățile sunt mult mai segmentate și mai bine delimitate decât în companiile mici. Generaliștii se descurcă mult mai bine în astfel de companii, pentru că pot prelua și se pot ocupa de activități mai diverse. Desigur, este de dorit că orice specialist să aibă curiozitatea să absoarbă informații și din afara sferei lui de interes, însă trebuie avut în vedere că unii oameni sunt făcuți să fie specialiști. Sunt cei care au dezvoltat o pasiune pentru domeniul lor de activitate și au acel mix de abilitați care îi fac să devină niște profesioniști excelenți de nișă. De regula, aceștia sunt analitici, riguroși, atenți la detalii, curioși să descopere mereu lucruri noi în domeniul lor și, de cele mai multe ori, au dorința de a se specializa încă și mai mult.
Dar dacă viitorul aparține generaliștilor, ce facem cu specialiștii? Le spunem că nu ar trebui să fie atât de specializați și că ar trebui să se implice și în “big picture”? Nu ar fi complet neproductiv pentru companie și complet demotivant pentru ei? Sigur că specialiștii trebuie să înțeleagă business-ul în care activează, însă partea de adaptabilitate/versatilitate, viziune, de privire de ansamblu este cea în care excelează generaliștii. De exemplu, nu poți să îi ceri unui medic, care s-a specializat în gastroenterologie pediatrica să practice medicina de familie. Și nici unui programator senior Java să devina inginer automatist, care să știe automatizări și câte ceva din toate programele. Doar dacă, desigur, aceștia chiar își doresc acest lucru.
De aceea, pronosticul publicațiilor respective că viitorul aparține generaliștilor mi se pare exagerat și nerealist. Este adevărat că totul se schimbă acum mult mai repede decât în deceniile trecute și nimic nu mai este sigur și predictibil și da! lumea are nevoie de profesioniști agili, care se pot adapta din mers și care pot găsi rapid soluții. Însă consider că problema se pune greșit, promovând un anumit tip de profesioniști în defavoarea celorlalți. Pentru că în final avem nevoie deopotrivă de ambele categorii, atâta timp cât profesioniștii din amândouă au abilitatea de a rezolva probleme și sunt orientați către soluții, doar că unii dintre ei la nivel macro, iar alții la nivel mult mai profund. Nevoia va fi întotdeauna de oameni performanți și pasionați, indiferent de categoria din care fac parte.
Autor: Elena Popa
Elena Popa este Recruitment Manager la Manpower Romania, are 17 ani experienta in recrutare, 5 ani experienta in managementul echipelor si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la succes”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera, de la cercetare in domeniul electrochimiei la recrutare. Expertiza Elenei este in recrutarea specialistilor, middle&top management, in diverse sectoare de activitate. Pasiunea pentru scris a descoperit-o pe cand era in Japonia si de atunci a publicat zeci de articole, majoritatea in domeniul resurselor umane, cu dorinta de a schimba mentalitati (atat ale angajatorilor, cat si ale angajatilor), de a ajuta candidatii sa isi gaseasca locul potrivit si companiile sa isi gaseasca angajatii potriviti.