Am întâlnit de-a lungul anilor candidați cu CV-uri impecabile, cu experiență impresionantă și cu multe abilitați căutate, dar care, totuși, nu reușeau să își găsească joburi pe măsură competențelor lor. Unii chiar niciun fel de job. În același timp, am cunoscut persoane care nu aveau neapărat CV-uri fără cusur sau foarte multe abilități și experiență, dar, cumva, reușiseră să acceseze niște joburi foarte bune. Și asta fară “ajutor” (a se citi “pile”).

Majoritatea articolelor cu sfaturi despre găsirea unui job se referă exclusiv la pregătirea CV-ului și a interviului. Iar recomandările lor pot fi, de altfel, foarte utile și aplicabile. Însă uneori acestea nu sunt de ajuns. Pentru că, de multe ori, problema candidaților nu este în formularea CV-ului și/sau în susținerea interviului.

Concluzia la care am ajuns în experiența mea de peste un deceniu în recrutare este că cea mai mare piedică în găsirea unui job nu este lipsa unui CV corespunzător sau a abilității de a susține un interviu bun, ci este altceva. Este TEAMA. Teama este o emoție foarte puternică, care, de alminteri, a fost exploatată foarte intens de-a lungul istoriei de conducători, fiind un instrument extrem de eficient de manipulare a maselor. Nu cred că este nevoie să dau exemple, pentru că istoria recenta o dovedește din plin.

Oamenii au diverse temeri (preluate de la alții sau “self-made”), care îi împiedică nu numai în găsirea unui job, ci și în atingerea altor obiective profesionale și personale. Cele mai comune temeri legate de găsirea unui nou job pe care le-am întâlnit de-a lungul anilor sunt acestea: “sunt prea bătrân/ă”, “sunt supracalificat”, “sunt prea tânăr”, “nu am experiență suficientă”, “sigur sunt alții mai buni decât mine”, “toate joburile bune se dau pe pile”, “toate joburile bune se obțin prin relații, trebuie să cunoști pe cineva unde trebuie”, “o să aleagă pe cineva care arată mai bine/este mai slab/mai înalt”, “eu nu știu să mă vând”, “nu am cuvintele la mine cum au alții”, “sigur o să aleagă un bărbat pentru jobul ăsta”, “când o să audă că am copii mici nu o să mă aleagă pe mine”, “o să dau din lac în puț”, “toți angajatorii vor să te păcălească, să muncești mult pe bani putini”.

Adevărul este că există joburi pentru care da! poți fi supra-calificat/a sau poți avea prea putina experiență. Există joburi care se dau pe pile, există joburi care se obțin prin recomandări, exista joburi în care oamenii sunt prost plătiți, există joburi în care oamenii sunt angajați pe motive subiective, ce țin de vârstă, sex, situație civilă, aspect, etc. Așadar, sunt temerile candidaților unele fondate? Nu! Pentru că există suficiente joburi care se obțin în mod corect, pe baza competențelor și a experienței lor. Însă atâta timp cât atenția celor în căutare de job se concentrează pe temerile lor, oricare ar fi acelea, ei vor avea numai experiențe cu angajatori din rândul celor care selectează oamenii pe criteriile de care le este lor frică.

Odată ce ai identificat temerile, întrebarea este: cum pot fi ele depășite? În primul rând, având o stimă de sine sănătoasă și cunoscându-ți foarte bine potențialul și abilitățile. Recomandarea mea este să iți notezi pe hârtie toate realizările de care ești mândru/mandră, toate lucrurile pe care le-ai învățat până acum în experiență ta profesională, toate abilitățile și competențele pe care le deții sau le-ai dezvoltat lucrând. Vei vedea că nu sunt puține și te asigur că există cel puțin un angajator care le va aprecia. În al doilea rând, recomand ca ori de câte ori te cuprind temerile, să iți spui mereu și în reluare că există acolo un job potrivit pentru tine. Nu te lăsa prins și purtat de gânduri care te duc într-un iad emoțional, unde găsești la “super ofertă” doar nefericire, asortată cu diverse “topping-uri” grele, precum: autocompătimire, lipsă de încredere și stimă de sine, frica, rușine, invidie, îngrijorare, exasperare, deznădejde, nervozitate și furie.

În concluzie, pentru a găsi cât mai ușor și în timp cât mai scurt jobul potrivit, pe lângă pregătirea “tehnică” este nevoie în egală măsură și de  pregătire mentală și emoțională. Pentru că uneori un CV bun, un costum impecabil purtat la interviu și multe competențe dovedite s-ar putea să fie insuficiente și angajatorul să fie la fel de interesat de tine ca de pagina 5 de la Google, dacă nu te îngrijești de gândurile tale și lași frica să iți afecteze viața.

———————–

Autor: Elena Popa

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco România, are paisprezece ani de experiență în recrutare și este autoarea cărții de consiliere în carieră “Invitație la succes”. După 10 ani petrecuți în străinătate (șapte ani în Japonia și trei ani în Germania) a decis să se întoarcă în România și să facă o schimbare majoră în carieră.