Exista inca angajatori care nu si-au adaptat filtrul de intervievare la realitatea secolului in care traim. Intrebarile pe care le adreseaza nu numai ca sunt anacronice, dar nu reusesc sa extraga informatiile relevante privind potrivirea si/sau motivatia candidatilor pentru respectiva pozitie.
Iata-le pe cele mai cunoscute:
Cum te vezi peste 5 ani?
Aceasta este astazi o intrebare complet nepotrivita in primul rand pentru ca este o intrebare ipotetica. Nimeni nu are cum sa stie unde il va duce viata peste 5, 7 sau 10 ani.
In al doilea rand, pentru ca majoritatea candidatilor, chiar daca au niste obiective, nu au de unde sa stie ca acestea sunt aliniate cu ce si-ar dori compania pentru el si cu posibilitatile de promovare din organizatia respectiva. De aceea, pentru a evita riscul unei improvizatii nereusite, acestia vor veni pregatiti cu niste clisee gasite cu sfantul google.
Raspunsul sincer cel mai probabil ar fi:
“Daca nu voi fi mort, ma vad pe o plaja salbatica savurand o margarita. Sau in cel mai rau caz, intr-o companie unde nu se pun astfel de intrebari.” …… insa intrebarea invita la nesinceritate.
Cum te-ar descrie fostul tau sef?
Este o intrebare care nu ofera nicio informatie relevanta. Candidatul poate enumera cu gratie o multime de adjective apreciative la adresa lui, care sa nu aiba nici o legatura cu realitate. De asemenea, exista posibilitatea ca ultimul lui sef sa fi fost un incompetent. Sau era pe xanax. Intrebarea pleaca de la presupunerea ca fostul sef este o persoana credibila si nesubiectiva, o presupunere… prin definitie desueta.
Raspunsul potrivit ar fi ceva de genul:
“Angajatul perfect, care mereu se ofera sa se duca sa ii cumpere tigari. “
Care sunt punctele tale slabe?
Este de asemenea o intrebare irelevanta pentru ca nimeni (sau aproape nimeni) nu isi va dezvalui la un interviu adevaratele puncte slabe. La fel cum nimeni nu isi destainuie la prima intalnire defectele. Asta lasand la o parte imperfectiunile pe care persoana poate nici nu le-a constientizat despre sine ca le are, nici cat ar putea conta in conjunctura viitorului job, pe care inca nu il cunoaste.
Cel mult intrebarea ar putea dezvalui daca respectivul candidat a venit cu temele facute pentru interviu sau cat este de rutinat cu interviurile. Asta insemnand daca a cautat pe internet posibile raspunsuri prefabricate, adica sa prezinte ‘un punct slab’ complet nesemnificativ, care de multe ori nici nu este real si pe care sa il transforme intr-un punct tare. Mai tare ca nuca de cocos.
Raspunsul deschis la intrebarea asta cred ca ar fi:
“Imi place ciocolata. Si nu imi plac oamenii care pun intrebari despre punctele mele slabe.” Sau “Sa va raspund cu ce am gasit ieri pe internet?”
De ce sa te angajam pe tine?
In loc sa adreseze o astfel de intrebare, cel mai potrivit ar fi ca angajatorul sa ii arate candidatului de ce sa isi doreasca el sa lucreze in compania respectiva.
Multi angajatori asteapta doar din partea candidatilor sa isi arate motivatia pentru pozitie si companie, insa nu fac niciun efort sa explice si ei la randul lor de ce ar trebui ei sa isi doreasca sa lucreze acolo.
Raspunsul spontan ar suna cam asa:
“Sunt destept, muncitor si fac magiun bun de prune. A, si pot sa narez ca Morgan Freeman.”
La intrebarile irelevante se vor obtine invariabil raspunsuri stereotipe. Este pierdere de timp. Oamenii destepti sunt stimulati sa raspunda relevant prin intrebari destepte. De aceea, daca esti angajator in secolul XXI, pune intrebari actualizate si inteligente, ca sa atragi angajati inteligenti.
