Acesta este primul articol, cel mai teoretic, dintr-o serie dedicată carierei, Antrenament pentru carieră.
În acest articol voi prezenta cariera în cadrul unui model teoretic, iar într-un articol separat, „Cariera – Instrumente de autocunoaștere”, vă invit să va familiarizați cu elemente mai practice și instrumente care să sprijine aspecte precum auto-cunoașterea, resurse și opțiuni privind ocupații posibile, modele decizionale privind cariera, realizarea unui plan de acțiune privind schimbarea / consolidarea carierei și modalități de a implementa cu succes acest plan.
Ce este cariera?
O acceptare largă a termenului este cel potrivit căruia cariera reprezintă succesiunea activităților vocaționale (activități plătite) ale unei persoane realizate în decursul vieții. Conform acestei definiții, avem două elemente importante care au impact asupra carierei unei persoane. În primul rând cariera este o noțiune amplă și se poate suprapune cu întreaga perioadă de viață a unei persoane, începând de la momentul în care o aceasta devine adultă. În al doilea rând cariera reprezintă o formă de auto-exprimare și o sursă de satisfacții. Activitățile pentru care o persoană nu este plătită (hobby-uri, voluntariat, proiecte care nu se materializează în crearea de venit pentru persoană) în mod normal nu sunt cuantificate ca fiind parte a carierei.
Definiția în sine este este utilă, nu și suficientă pentru că nu ne ajută să înțelegem cum anume ajunge o persoană să aleagă o anumită carieră, iar apoi să rămână în acel domeniu sau să facă schimbări pe parcurs.
O întrebare îndreptățită este: Ce îi determină pe oameni să ia decizia de a lucra într-un anume domeniu de activitate, ce îi determină să aleagă o ocupație anume, din atât de multe opțiuni (de exemplu, în clasificarea ocupațiilor don Romania, COR, există 4,327 de ocupații)?
În acest sens am ales să prezint unul dintre modelele privind o serie de factori care pot determina o persoană să aleagă o anumită ocupație, Modelul reciprocității triadice, ce are la bază teoria învățării sociale dezvoltată de Albert Bandura.
COMPORTAMENTE ASOCIATE CU ACTIVITATEA PROFESIONALĂ
Deciziile privind cariera și apoi comportamentele în cadrul ocupației și joburilor sunt elementele vizibile ale carierei unei persoane. De exemplu în CV și în interviu putem identifica în bună parte toate aceste elemente (educație, joburi, industrii, nivel profesional, licențe / certificări, cunoștințe, competențe, tipare comportamentele privind deciziile legate de carieră etc).
- Experiența de învățare se referă la efortul necesar privind asimilarea de informații, dezvoltarea de competențe, tipul și nivelul educațional care determină accesul într-o anumită profesie (de exemplu a urma cursurile unei anumite facultăți, de a înregistra anumite rezultate academice, obținerea unor anume certificări, licențe etc). În afară de efort putem avea în vedere și accesul la anumite tipuri de învățare, ce poate fi influențat de aspecte economice, sociale, culturale. Disponibilitatea pentru și accesul la învățare pot determina domeniul ales în ce privește cariera. Tot aici identificăm și efortul privind învățarea continuă, necesară pentru progres sau cel puțin pentru a rămâne relevant și competitiv în piața muncii (angajat, freelancer sau alte forme de colaborare în scopul remunerării financiare).
- Factorii performanță și satisfacție în desfășurarea activității profesionale pot determina decizia persoanei de a continua acolo unde este (ocupație, companie, industrie etc) sau de a face anumite schimbări (schimbarea în cadrul ocupație pe un job mai simplu sau mai complex, îmbunătățire competențe, re-specializare, schimbare companie rămânând în aceeași ocupație etc).
Aceste elemente oarecum tangibile sau cel puțin mai ușor accesibile ale carierei sunt însă determinate de factori mai puțin evidenți, ce țin de persoană și mediu, uneori neelucidați/ neexplorați nici chiar de către persoana în cauză.
Factori ce țin de PERSOANA
Fiecare persoană are anumite elemente care o definesc ca individualitate, dintre care unele sunt elemente fixe (sexul, etnia, personalitatea, limba primară vorbită, țara de origine, structura familiei de proveniență) altele sunt elemente variabile (vârsta, starea de sănătate / integritate corporală sau a capacităților mentale). Ambele tipuri de variabile pot determina atât alegerea carierei inițiale cât și reorientarea la un anumit moment în viață.
Dincolo de caracteristicile care individualizează fiecare om în parte, există o serie complementară de alți factori cu impact referitor la preferințele și deciziile privind cariera.
Auto-eficacitatea reprezintă credința persoanei referitor la capacitatea sa de a realiza o anumită sarcină. Pentru a determina domeniile de auto-eficacitate, întrebarea la care răspundem este: Pot să fac acest lucru? Astfel, domeniul de activitate ales poate fi aliniat cu ceea ce crede persoana că este capabilă (fără legătură neapărat cu evaluarea sa obiectivă de către alții referitor la acea capacitate). Astfel, dacă Matei consideră ca este bun la comunicarea persuasivă și astfel va putea avea succes într-un job de vânzări, va putea fi tentat să aleagă acest domeniu, sau altele în care este necesară o astfel de competență. După care poate să apară reglarea credinței referitor la această capacitate (feedback de la alții, concluzii proprii după de serie de succese sau, dimpotrivă, nereușite etc).
Bineînțeles, fiecare este mai sigur pe sine în raport cu anumite capacități față de altele. Cei care au un nivel mai ridicat al încrederii în sine este de așteptat ca în general să fie mai încrezători cu privire la mai multe capacități pe care le au decât cei care sunt mai modești sau neîncrezători. De aceea, în anumite situații cei mai încrezători pot fi avantajați tocmai din acest considerent (pe principiul că este importantă atitudinea). În acest sens un rol semnificativ îl are autocunoașterea, proces pe care îl voi detalia în următorul articol din această serie, Antrenament pentru carieră.
Rezultatele privind așteptările sunt acele credințe referitor la ce ar trebui să le ofere un job / o activitate profesională.
Rezultate așteptate – întrebarea de identificare a acestora este: Dacă fac aceasta, ce se întâmplă? În ce mod doresc să mă bucur de faptul de a desfășura o anume activitate profesională?
Exemple de tipuri de rezultate așteptate:
- Compensare clară pentru rezultate clare
- Mândria de a realiza sarcini importante / de a avea impact
- Dorința de a câștiga bine (topul celor mai bine plătite meserii)
- Apartenența la o industrie valorizată (de persoană sau societate)
- Desfășurarea activității de acasă
- Desfășurarea activității de la birou
- Activitate de teren
- Componenta de deplasări (național, internațional)
- Lucru în echipă
- Program de lucru fix
- Mix lucru de acasă / de la distanță și birou
- Expunere multi-culturală, multi-lingvistică
- Dorința de a avea un job stabil pe termen lung
- Dorința de status social / economic / profesional
Astfel, dacă anumite joburi presupun rezultate care nu sunt în concordanță cu așteptările persoanei, aceasta va trebui să reconsidere activitatea către care se va orienta. Iată câteva exemple care să ajute la înțelegerea noțiunii de rezultate privind așteptările:
- Dacă Irina dorește să muncească pe program parțial de lucru și să călătorească în afara țării în interes de serviciu, iar din cercetările din piață deduce că astfel de joburi implică doar program întreg de lucru, cel mai probabil își va redefini așteptările sau va face concesii personale, dacă acest lucru va fi posibil.
- Dana, o femeie de 35 de ani care are grijă de copilul său de 6 luni, și-a schimbat așteptările privind rezultatul legat de carieră, de la preferința pentru o activitate ce presupune călătorii, job cu muncă la birou și expunere multi-culturală, către preferință pentru lucru de acasă, dar cu păstrarea deschiderii la expunere multiculturală.
- Ioana, de 35 de ani, mama unui copil de 1.5 ani a decis să aplice la un job care presupune deplasări externe în cadrul unei companii din industria fashion, care are o reputație buna și ar fi mândră să poată lucra în această companie, chiar dacă acest job ar presupune efortul de aprofundare a două competențe și învățarea a două noi competențe (ea având experiență la o altă companie din industria fashion, în același tip de departament). În ce privește copilul, are suport din partea familiei pe care se poate baza cu încredere.
Obiectivele personale reprezintă determinarea persoanei de a se alătura unui anume domeniu de activitate profesională. Prin stabilirea obiectivelor de carieră persoanele își organizează, gestionează și susțin propriul comportament pe perioade mai îndelungate, în absența unor recompense externe. Întrebarea este: Unde doresc să ajung, când și cum determin atingerea acestui rezultat?
De exemplu, Mihaela știe că pentru a putea lucra în domeniul dorit, specialist optimizare SEO (dorește un job stabil pe termen lung, cu posibilitatea de a lucra de acasă, dar și de la birou, după ce a lucrat câțiva ani în domeniul relații cu clienții), este necesar să se certifice în domeniul SEO, ceea ce implică un anumit efort de învățare și își propune obiectivul de a parcurge și absolvi cu succes un asemena curs.
Factori ce țin de MEDIU / EXTERNI
Comportamentul în cadrul carierei este determinat atât de persoana ca individ/ cât și de influențele din mediul, modul în care fiecare interpretează și alege să reacționeze la oportunități, limitări și diverse tipuri de provocări.
În cadrul modelului reciprocității triadice, factorii externi cu impact în modul în care o persoană se va comporta în cadrul activității profesionale sunt:
- Influențele contextuale distale / îndepărtate/ timpurii– sunt elementele poziționate la distanță de momentul de luare a deciziilor de carieră.
- Contextul social și cultural în care oamenii se dezvoltă de la vârste timpurii determină diferențele privind tipul de expunere raportat la carieră pe care aceștia îl experimentează, tipul de educație la care au acces, mesajele și încurajările din mediu privind cariera (dezirabilitatea socială cu privire la numite domenii sau tipuri de activități).
Aici avem exemplul clasic : modelele la care a fost expus Nicu, clasa VIII, dintr-o familie cu venituri limitate, părinți cu joburi din categoria necalificate, cu preocupări privind insuficiența resurselor financiare, fără o perspectivă luminoasă privind modul în care Nicu va evolua la școală și în viață versus Tudor, clasa VIII cu părinți activând în domeniul cultural și financiar, având asigurate ore de meditații private la diverse materii, interacțiune cu alte categorii socio-profesionale în general în viața sa de zi cu zi. Persoanele, modelele socio-ocupaționale pe care le are fiecare dintre cei doi copii își pun amprenta asupra modului în care fiecare dintre ei se va raporta la lume, la auto-eficacitatea sa și domeniile în care apreciază că este bun, la rezultatele privind așteptările de la carieră și obiectivele privind cariera.
Este important de reținut că persoanele nu sunt doar produsul mediului din care provin, fiecare își poate interpreta și conferi o semnificație foarte diferită contextului propriu, pot percepe în mod diferit oportunități sau amenințări asociate mediului de proveniență, având astfel rolul de agent personal și capacitatea de a-și determina propriul destin.
- Influențe contextuale proximale / actuale – reprezintă factorii cu impact imediat în deciziile și comportamentele asimilate domeniului carierei. Factorii proximali pot inhiba sau potența capacitatea persoanei de a-și transpune interesele și aspirațiile de carieră în acțiuni concrete. Mihaela, care dorește să se specializeze în domeniul SEO și care cunoaște bine limba portugheză, poate găsi un job care să accepte persoane fără certificare specifică, dar interesate de domeniu și care cunosc limba portugheză, ceea ce va facilita pentru ea accesarea domeniului de activitate vizat. Ea poate profita de această oportunitate și apoi să se ocupe de obținerea certificării, în paralel cu activitatea în domeniul SEO. Sau dimpotrivă, poate fi descurajată de prietenii care îi spun că nu poate avea succes profesional în acest domeniu fără cunoștințe acumulate anterior, pentru că limba portugheză nu e suficientă.
Din toată expunerea de până acum rezultă în mod clar că domeniul carierei este unul cu posibilități imense, domenii numeroase în care unele persoane își pot dezvolta cariera, cu un număr copleșitor de opțiuni.
Contextul în care ne aflăm acum determină multe persoane să-și reevalueze direcția de urmat în următoarea perioadă, iar deciziile adesea sunt greu de luat. Pentru persoanele aflate într-o astfel de situație voi propune o serie de activități practice, la îndemâna oricui pentru a facilita autocunoașterea, resurse pentru identificarea domeniilor potrivite, în conformitate cu personalitatea, interesele și efortul necesar pentru a decide următorul pas în carieră – în celelalte articole din seria Antrenament pentru carieră.
————————————————–
Referințe:
Foundations of Career Counseling: A Case-Based Approach, by Suzanne M. Dugger. Pearson; 1 edition (June 22, 2015)
Social Cognitive Career Theory, http://career.iresearchnet.com/career-development/social-cognitive-career-theory/
Confidence 2.0: The new science of self-confidence, by Dr. Rob Yeung. John Murray Learning; 1 edition (September 2017)
Autor: Oxana Rusu, HR & People Development /Career Coaching