In cartea sa, “Drive”, Daniel Pink demonstreaza cu argumente stiintifice solide si convingatoare de ce angajatul secolului XXI nu mai poate fi motivat doar extrinsec, prin pedepse & recompense (carrot&stick), ca toate generatiile precedente, ci prin folosirea unor elemente de motivatie interna. Rezultatele cercetarilor stiintifice de peste patru decenii asupra motivatiei umane au relevat ca recompensa extrinseca (denumita de Pink Motivatia 2.0) este eficienta doar pentru munca repetitiva, in activitati care exclud aproape complet creativitatea, inventivitatea si gasirea de solutii. Pink explica punctual care sunt slabiciunile si efectele utilizarii acestui tip de motivatie pentru angajati:
- poate diminua sau chiar distruge motivatia intrinseca
- poate diminua performanta
- poate inhiba creativitatea
- poate elimina comportamentele pozitive
- poate incuraja inselaciunea si comportamentul neetic
- poate crea dependenta
- poate stimula gandirea doar pe termen scurt
Inainte de a dezvolta ideea celor 3 elemente de motivatie intrinseca (Motivatia 3.0) a celui ce presteaza o munca, Pink puncteaza un aspect esential legat de dinamica si interconectarea celor doua tipuri de motivatie, si anume ca nu putem vorbi de o motivare intrinseca daca recompensa financiara nu depaseste un anumit prag al minimului confort si al echitatii: “Daca recompensele noastre de baza (salarii, platile contractuale, unele beneficii sau castiguri suplimentare) sunt inadecvate sau inechitabile, atentia ne va fi atrasa de injustetea si nesiguranta situatie…. Nu vom avea nicio motivatie.”
Cu alte cuvinte, atata timp cat recompensele financiare ale angajatului sunt neadecvate, incat acesta traieste cu nesiguranta ca are cu ce sa-si plateasca ratele la banca, intretinerea, afterschool-ul copiilor sau nu isi permit sa mearga cel putin intr-o vacanta pe an, astaptarile angajatorilori ca acesta sa fie auto-motivat, implicat si creativ sunt nemarginit de nerezonabile.
In partea a doua a cartii, autorul expune si descrie pe larg si cu destule exemple relevante noul sistem de operare a motivatie a muncii, care are 3 elemente esentiale:
- Autonomia – dorinta de a da singuri directie vietii proprii.
- Perfectionarea – dorinta de a deveni tot mai buni la activitatile care conteaza,
- Scopul – dorinta de a contribui la un scop mai mare decat cel personal si de a lasa propriile amprente pe ceva valoros si semnificativ.
“Aceasta este ultima mare diferenta dintre cele doua sisteme de operare. Motivatia 2.0 este centrata pe maximizarea profitului. Motivatia 3.0 nu respinge profitul, dar pune un accent egal pe maximizarea scopului.”
Autorul atrage atentie ca tot mai multe dintre joburile secolului XXI implica creativitate, rezolvarea unor probleme complexe conceptuale si invatarea continua. Astfel, transformarea societatii dintr-o lume exclusiv a Motivarii 2.0 a angajatului prin recompense si pedepse intr-o lume a Motivatiei 3.0, in care senzatia de multumire la locul de munca este obtinuta prin sentimentul de contributie si prin satisfactia progresului personal si cea a auto-depasirii, este una inevitabila.
In concluzie, in acest moment exista o uriasa discrepanta intre ce demonstreaza stiinta si ce se aplica aproape universal in mediul de business.
Am retinut in mod special din lectura “Drive” ceea ce personal am constatat in mod repetat, anume ca motivatia intrinseca poate fi folosita in mod eficient si cu rezultate optime doar dupa ce sunt asigurate conditiile fundamentale ale unui trai decent. Companiile care au inteles cum sa-si motiveze corect si eficient angajatii sunt cele care vor duce lumea mai departe.
