Desi la modul declarativ mai toti managerii sunt preocupati de cresterea productivitatii, mare parte din acestia nu isi dau seama ca ei insisi pot reprezenta o piedica, prin stilul lor defectuos de leadership sau printr-o administrare ineficienta a oamenilor si a resurselor. Chiar si leaderii buni pot sta uneori in calea colegilor lor, fara sa isi dea seama.
Iata cele mai des intalnite practici care conduc la scaderea productivitatii echipei:
- Micromanagement – Controlul excesiv al angajatilor nu numai ca nu ajuta la cresterea eficientei lor, ci dimpotriva, sufoca si creaza un mediu toxic in organizatie. Daca managerul nu are incredere in oamenii pe care i-a angajat, inseamna ca nu a recrutat oamenii potriviti.
- Lipsa practicilor de delegare – Si in aceste situatii de cele mai multe ori este vorba despre o lipsa de incredere in membrii echipei. Managerul prefera sa isi asume el parte din responsabilitatile echipei, nemaiavand astfel timp pentru activitatile ce tin de jobul lui. Pe langa acestea, oamenii devin demotivati, frustrati si plafonati.
- Lipsa feedback-ului– Oamenii au nevoie sa li se confirme in mod constant ce fac bine si care sunt aspectele pe care le au de imbunatatit. De cele mai multe ori feedback-ul managerului se prezinta doar sub forma de critica, atunci cand lucrurile nu au fost la nivelul asteptarilor. Unii manageri nu ofera niciodata laude si feedback pozitiv in mod intentionat, in scop preventiv-defensiv: pentru ca angajatul sa nu “si-o ia in cap” si/sau “sa nu cumva sa ceara vreo marire”. Alti manageri nu se complica cu latura pozitiva a feedback-ului, pentru ca nu considera acest lucru necesar. Logica lor fiind ca: “daca le-am spus odata ca fac treaba buna, nu mai este nevoie sa le-o repet de mai multe ori, doar nu suntem la gradinita”.
- Neglijarea nevoilor angajatilor – Unii manageri creaza un mediu excesiv de competitiv, din dorinta de a demonstra cat de buni si de performanti sunt ei. Acest tip de manageri isi imping echipa sa isi depaseasca limitele, dar nu intr-un mod inteligent si echilibrat, ci fortandu-i sa faca ore suplimentare, punand asupra lor presiune psihica si incurajand un comportament de tip workaholic. Chiar daca pe termen scurt se poate obtine performanta prin aceasta abordare, pe termen lung nu va functiona, pentru ca angajatii ajung la burnout (epuizare fizica si/ sau peihica), iar lipsa de odihna isi va spune cuvantul.
- Lipsa programelor de training – Toate organizatiile isi doresc angajati productivi, dar, din pacate, nu toate sunt dispuse sa investeasca in vreun fel in dezvoltarea lor. Performanta fara continua invatare si perfectionare este o absurditate, mai ales in secolul XXI, cand dinamica in domeniul inovatiei este una fara precendent. Exista numeroase seminarii si traininguri online, astfel ca de multe ori costurile cu trainingul pot fi unele modice, dar rezultatele pot fi unele substantiale.
- Crearea unei atmosfere toxice – Exista organizatii in care angajatul este privit doar ca o “resursa” de genul “piesa de schimb”, in care profitul este stratosferic mai presus de oamenii, in care echipele sunt coordonate de manageri narcisisti, in care angajatii sunt sistematic stresati, demotivati, ajung sa fie fara chef de munca si chiar de viata, in care favoritismul face parte din cultura companiei, promovarile din interior aproape ca nu exista, iar angajatii se imbolnavesc des sau pleaca. In astfel de medii/organizatii, productivitatea este inevitabil una foarte scazuta.
- Lipsa programului flexibil – Lipsa acestei flexibilitati din partea managerilor produce frustrare si o puternica demotivare a angajatilor. In conditiile in care circulatia devine din ce in ce mai greoaie si angajatii petrec in trafic pana la 3 ore pentru job de oras, deci fara naveta propriu-zisa, existenta unui program flexibil si a posibilitatii de a lucra ocazional de acasa devine deja o necesitate pentru a avea/mentine o productivitate ridicata.
In concluzie, managerii trebuie sa gestioneze cu intelepciune, inteligenta si multa grija toate aspectele ce tin de modul de lucru al angajatilor, pentru ca, de multe ori, din dorinta de a creste cat mai mult si cat mai rapid profitul si eficienta echipelor, rezultatul obtinut poate fi unul exact opus.
Autor: Elena Popa
Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are paisprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.