CUM SA FII FERICIT LA JOB?

Happy la job

Sursa imagine: https://stocksnap.io/photo/VQXYE2ZEHC

Majoritatea angajatilor privesc jobul ca pe “un rau necesar” si prea putini gasesc bucurie in ceea ce fac. Vestea buna este ca depinde in mare masura de fiecare sa isi faca cele 8-10 ore petrecute la birou mai placute, poate chiar fericite.

Iata cateva practici pe care le putem integra in rutina zilnica pentru a avea zile mai bune, mai fericite si implicit mai productive la job:

  1. Incepe orice proiect cu o atitudine pozitiva – In mod inconstient si de multe ori tendinta oamenilor este sa acorde mult prea mare atentie, inca de la inceputul unui proiect, lucrurilor care ar putea sa nu mearga bine si obstacolelor pe care le-ar putea intalni. Este firesc sa se ia in calcul eventualele provocari, insa de multe ori oamenii pornesc avand in minte in special lucrurile care ar putea sa nu mearga bine si nu finalizarea reusita a proiectului. Atata timp cat iti setezi mental ca oricare ar fi provocarile, vei reusi, sansele ca lucrul acesta sa se intample vor fi considerabil mai mari.

  2. Concentreaza-te pe lucrurile care iti plac – Oricat de anost ar fi jobul pe care il ai, exista cu siguranta anumite responsabilitati care iti aduc mai multa placere si/sau satisfactie. In masura in care acest lucru este posibil, incepe-ti ziua cu aceste lucruri care iti plac, pentru ca sentimentul de multumire pe care il vei resimti apoi, te va ajuta sa nu mai gasesti atat de inconfortabile acele task-uri care nu iti plac.

  3. Nu te compara cu altii – Acesta este unul din cele mai importante lucruri pe care il poti face in viata de zi cu zi pentru starea ta de bine. Comparatia cu altii este complet neproductiva, pentru ca este ca si cum ai stabili o paralela intre o persoana care a ajuns la pagina 10 a unei carti, cu alta, care este deja la pagina 85. In plus, confruntarea cu situatia si progresul altora va distrage atentia de la obiectivele tale si de multe ori te aduce in situatia de a include in planurile tale obiective care nu iti apartin si care nu ti se potrivesc, doar pentru ca observi ca unora li se potriveste. Este o mare capcana, care pe langa un consum suplimentar de energie, aduce in final multa frustrare fara rost si nedorite sentimente de invidie.

  4. Ajuta-ti colegii – acest lucru iti va distrage atentia de la rutina zilnica si te va ajuta sa te intorci la birou intr-o stare mult mai buna, datorita bine-cunoscutului efectul benefic pe care il are simplul act de ajutorare al semenilor asupra psihicului uman. Nu este nevoie sa faci gesturi eroice, sau sa iti sacrifici timpul tau cand ai un deadline important, poate fi doar un simplu gest sa te oferi sa ii aduci o cola sau un sendvis cand te duci la masa, si uneori doar aceasta este de ajuns. Mai mult decat atat, ajutorul dat se va intoarce intr-un fel sau altul, nu neaparat de la persoana careia i-ai facut favoarea.

  5. Nu participa la barfe si comentarii negative – Oricat de pozitiv ai fi prin natura ta, oamenii negativi te pot influenta mult mai puternic decat iti imaginezi. Daca stai sa asculti nemultumirile colegilor, te vei gasi brusc indispus de un zilion de lucruri, de care inainte nici macar nu erai constient. Evita asadar acele grupuri unde se discuta numai despre ce nu merge bine in companie si concentreaza-te pe ce functioneaza.

  6. Fa-ti prieteni – La birou este foarte dificil sa fii prieten cu toata lumea. Si nici nu e neaparat de dorit. Tinand cont de numarul de ore pe care il petreci la job, este important sa stii ca ai un numar de prieteni pe care te poti baza cu adevarat, care te sustin atunci cand planetele nu se aliniaza asa cum ti-ai dori.

  7. Gaseste-ti timp sa te relaxezi si sa razi – Este unul din lucrurile obligatorii pe care este de dorit sa le faci pentru a-ti pastra starea de bine si pentru a fi fericit la job. Sigur, asta nu inseamna sa fie un continuu campionat de bancuri la birou, doar stim ca “radem, glumim, dar nu parasim incinta”, nu-i asa? Insa sunt de ajuns doar cateva reprize bune de ras sanatos pentru a-ti schimba complet tonusul si a-ti reincarca bateriile.

  8. Nu iti aduce problemele de acasa la birou – Cand esti coplesit de problemele de acasa si consumat de emotiile provocate de acestea, este greu sa fii productiv si fericit la job. Cand viata personala nu este una calma si fericita, nu este prea usor sa fii zen, insa este un efort care merita facut, pentru ca altfel ti se va parea ca orele de program nu se mai termina, iar lucrurile care odata iti faceau placere, le vei percepe in aceasta situatia doar ca pe o corvoada.

In concluzie, fericirea, fie ca vorbim de cea personala sau la job, chiar este o alegere, nu doar un cliseu new-age-ist. Sta in puterea noastra sa decidem daca ne lasam sau nu influentati de circumstante si de persoanele cu care interactionam. Putem face asta alegand sa ne uitam la lucrurile bune pe care le avem in vietile noastre, fara a ne lasa antrenati in evenimentele care ne fractureaza starea de bine.

Exista totusi situatii in care (vezi articolul “7 semne ca lucrezi intr-un mediu toxic”), daca nimic din aceste lucruri nu functioneaza, este bine sa incepi cautarile pentru un nou job, unde starea de bine sa fie o constanta si nu o fata morgana.

Autor: Elena Popa

 

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are doisprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

ROLUL SI IMPORTANTA DEPARTAMENTULUI DE HR IN 2018

rol strategic HRManagementul resurselor umane a cunoscut o schimbare impresionanta in ultimele decenii. Daca in urma cu 20 de ani rolul oamenilor de resurse umane era mai degraba unul administrativ, constand in recrutarea fortei de munca, calculul salariilor si pregatirea dosarelor angajatilor, peisajul si rolul HR-ului este unul strategic. (Cei cu mai multa experienta isi amintesc desigur de “doamna de la personal”sau “doamna de la cadre”). Schimbarile in regimul de viteza “fast forward”ale pietei muncii au adus inevitabil si schimbari in rolul si importanta departamentului de resurse umane.

Astfel, azi, in anul de gratie 2018 atributiile departamentul de HR sunt mult mai extinse si mai complexe decat pe vremea cocurilor desuete. Cele mai importante sunt atragerea si retinerea angajatilor valorosi, construirea planurilor de succesiune, identificarea viitorilor lideri, construirea brandului de angajator, pregatirea pachetelor de beneficii personalizate pe nevoile angajatilor. Insa cea mai importanta responsabilitate pe care o are HR-ul acum este sa se alinieze la strategia de afaceri a companiei, sa vina in intampinarea nevoilor ei de business si sa tina pasul cu ele.

Rolul HR-ului actual este sa dezvolte un plan strategic cu initiative specifice, sa dezvolte cultura companiei si sa o faca cunoscuta in interiorul si in exteriorul ei, precum si sa asigure acele competente necesare ca organizatia sa-si atinga obiectivele de business.

Procesul de planificare trebuie sa inceapa cu cele 4 intrebari majore:

Unde suntem acum? Unde ne dorim sa ajungem? Cum ajungem acolo? Cum evaluam progresul?

Printre principalele obiective in planificarea strategica dintr-o companie, din punct de vedere al resurselor umane sunt (sau ar trebui sa fie) urmatoarele:

  • Evaluarea corecta a necesarului de personal si a abilitatilor necesare in organizatie in raport cu planurile de dezvoltare ale companiei

  • Managementul performantei plus pregatirea unui sistem de compensatii si beneficii care sa mentina motivatia angajatilor

  • Studiul competitorilor in ceea ce priveste strategia lor de recrutare si retentie a talentelor

  • Pregatirea unor pachete salariale si de beneficii competitive, cat si actualizarea lor in functie de evolutia pietei muncii

  • Pregatirea programelor de training

Prin urmare, cu cat departamentul de resurse umane este mai implicat in construirea strategiei companiei, cu atat mai mare va fi abilitatea organizatiei de a anticipa si a raspunde nevoilor angajatilor si ale clientilor si implicit cu atat mai usor aceasta isi va mentine avantajul competitiv.

Un rol important in acest proces il are managementul, care trebuie sa permita departamentului de HR sa devina un jucator cheie in planificarea si construirea strategiei de business si totodata sa ii dea acces la informatiile cheie. Din pacate realitatea trista din destule organizatii, in special in cele medii si mici, este ca functia de HR Business Partner este mentinuta doar ca o titulatura pe hartie, iar nu un parteneriat de facto. Multe departamente de HR trebuie sa se lupte sa depaseasca viziunea stereotip negativa despre aceasta functiune a business-ului. Iar aceasta o pot face intelegand foarte bine business-ul companiei, dar si al organizatiei, de la ultima pozitie pana la top management.

 

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are doisprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

CUM VA FI 2018?

cum va fi 2018 forecastCa la fiecare inceput de an, suntem asaltati cu tot felul de previziuni si pronosticuri pentru urmatoarele 365 de zile. Ne-am obisnuit de ceva ani ca aceste previziuni sa nu fie unele chiar stralucite.

Iata cateva dintre cele care mi-au atras atentia: iarna va fi cea mai grea din ultimii 50 de ani, economiile lumii se clatina sau chiar sunt in pragul colapsului, inteligenta artificiala ne fura locurile de munca, modificarile fiscale dau toate sistemele si bugetele peste cap, justitia a ajuns brelocul unui grup de politicieni (infractori), nici Facebook-ul nu mai e ce-a fost, tinerii il asteapta pe Iisus ca sa aiba cu cine vota, in fiecare marti vor fi 3 ceasuri rele si bineinteles, cum bine stim, Mercur va fi enervant de retrograd fix atunci cand avem nevoie de el sa fie progresist.

Asadar daca am citit sau ne-am uitat la stiri in ultimele doua saptamani, fiecare dintre noi si-a facut deja o imagine despre cum va arata 2018 si probabil cea mai potrivita descrierea ar fi: soc si groaza.

Privind la acest ecran proiectat cu nesiguranta, temeri si ingrijorare, oamenii incearca sa fie totusi optimisti (atat cat le permit propriile limitari), sperand ca toate acestea sa nu ii afecteze foarte tare si planetele sa se alinieza favorabil pentru ei in nou an, astfel incat sa poata sa obtina acea promovare, acel job nou la care viseaza, sa isi imbunatateasca relatia cu acel sef care pare a fi versiunea umana a unei obturatii pe canal fara anestezie, portofelele sa le fie mai pline, afacerile sa le mearga (si) mai bine, clientii sa fie mai numerosi, mai de calitate si mai bun platnici. Si, desigur, pulseaza undeva in adanc acea speranta secreta ca la un moment dat sa apara si o proprie “matusa Tamara” care sa rezolve toate aceastea, cum numai ea stie s-o faca.

Insa adevarul este ca anul acesta nu se va intampla nimic miraculos si spectaculos fața de 2017 ori fața de anii precedenti, atata timp cat atentia oamenilor va fi orientata preponderent asupra lipsei banilor, lipsei oportunitatilor, incoerentei guvernantilor, comportamentului enervant sau lingusitor al colegei/colegului, incompetentei sefilor, sau asupra acelor activitati din joburile lor pe care le gasesc anoste si fara sens.

Asadar 2018 va fi exact asa cum si-l pregateste si i-l imagineaza fiecare. Mai bun, daca se te vei uita la lucrurile bune pe care le ai deja si la ce poti face tu mai bine, sau va fi plin de lectii daca te concentrezi pe lucrurile pe care altii le fac prost.

 

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are doisprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

CINE SUNT TALENTELE? SI CE FACEM CU ELE?

Cine sunt talentele

Sursa imagine: stocksnap.io

De mai bine de un deceniu, tot auzim de criza talentelor. Dar hai sa vedem cine sunt aceste talente pe care ii vaneaza majoritatea angajatorilor?

Cei care se incadreaza in categoria “talente” sunt acei candidati cu 5-10 ani experienta. Ei sunt angajatii care au suficienta experienta si suficiente abilitati ca sa isi faca jobul de la satisfacator la foarte bin si pe bani relativ putini raportat la nivelul lor de expertiza.

Cei din acest grup mult-cautat de candidati au anumite asteptari de care angajatorii ar trebui sa tina cont, daca ii vor in echipele lor. Iata-le pe cele mai importante:

  1. Isi doresc un pachet salarial care sa le asigure un anumit confort - Sa nu uitam ca acestia se incadreaza in categoria de varsta 27-33 de ani, varsta la care se casatoresc, isi intemeiaza familii si isi fac imprumuturi la banci sa isi cumpere locuinte. Atata timp cat preocuparea lor va fi cu ce bani isi vor plati ratele la banca si cum vor reusi sa isi intretine familia , iar situatia lor va fi apasatoare, stresanta si nerezolvata –  nu e de asteptat sa fie productivi, motivati si sa le sclipeasca ochii de entuzism. Chiar daca vor fi asa la inceput, dupa un timp, stresul si anxietatea cauzate de grijile de acasa, vor face din ei niste angajati apatici si complet nemotivati. Am intalnit candidati care fiind foarte motivati de partea financiara (atentie! nu vorbesc aici de mercenarii de profesie), pentru ca in perioada respectiva a vietii lor acest aspect era cel mai important, au performat excelent, tocmai pentru ca isi gaseau automotivarea in contributia pe care o aduceau familiei. Acestia fac fața cu succes unor situatii de stress si/sau presiune mari, in comparatie cu altii care nu sunt atat de motivati de partea financiara. Asadar, nu va indoiti si nu eliminati candidati care sunt suficient de naivi si de sinceri sa declare ca motivatia lor pentru o schimbare este cea financiara. Pot sa va asigur ca si destui care declara la interviu alte motive, sunt in primul rand motivati financiar. Doar ca acestia au invatat sa fie “corecti politic” in exprimare. Iar cei care nu se incadreaza in aceasta categorie sunt eliminati “by default”.

  2. Isi doresc sa invete, sa se dezvolte profesional – Este perioada cea mai buna pentru ei sa invete si sa acumuleze. In era tehnologiei, in care tot ce era nou ieri, azi este déjà obsolet, acesti angajati sunt foarte constienti ca fara a ramine la curent cu tot ce este nou, nu vor putea progresa si nu vor putea atinge performanta. Iar progresul angajatilor devine progresul firmei care promoveaza asta.

  3. Isi doresc un program flexibil si o balanta echilibrata work/life – Dupa ce si-au vazut parintii epuizati si vesnic absenti din vietile lor de copii, tinerele talente isi doresc sa nu mai repete greselile parintilor si sa isi gaseasca timp pentru ei si familiile lor. Adeseori un program flexibil, combinat cu”work from home” si/ sau cu vinerea scurta poate face o diferenta uriasa in atragerea si retinerea acestora. Tine de managementul companiei ca angajatii sai sa lucreze dupa conceptul “work smarter, not harder”.

  4. Isi doresc manageri de la care au ce invata – Unul dintre cele mai demotivante lucruri pentru un tanar talent este sa vada un manager incompetent, slab, lipsit de transparenta, care nu stie sa dea feedback, care nu stie sa aprecieze eforturile echipei, care isi asuma singur meritele acesteia sau care nu isi asuma greselile, dand vina pe echipa.

La polul opus “talentelor” gasim o alta categorie de candidati, mult mai numerosi si mai bine pregatiti decat primii: sunt candidatii supracalificati. Intr-un mod aproape de neinteles, supercalificatii sunt tratati ca niste non-talente. Trist si contra-productiv este ca in multe companii, CV-urile profesionistilor cu 10+ ani experienta sunt introduse fara a clipi sau in cel mai bun caz, cu o usoara jena, in sertarul “supracalificatilor”. Si lasate acolo. Probabil pentru totdeauna. Considerate ca niste calorii goale, de care nimeni n-are nevoie. Fara sa realizeze ca oamenii care sunt in spatele acelor CV-uri pot fi exact cei care aduc plus valoare rapid si cei care pot duce compania la un nivel pe care angajatorii nici nu si-l imagineaza. Iar pretul pe care l-ar plati acestora ar fi in medie doar cu cca 20-30% mai mare decat in mod normal, in timp ce beneficiile si profitul ar putea fi incredibil mai mari de atat.

La nivel declarativ, multi angajatori afirma ca nu conteaza asteptarile salariale, important este sa gaseasca omul potrivit. Insa in momentul cand gasesc acel om potrivit, iar asteptarile lui sunt, firesc, corelate cu nivelul sau de experienta si abilitati, brusc acestia isi dau seama ca de fapt ei isi doresc o persoana “cu potential, care sa isi doreasca sa creasca.” In traducere libera – “cineva ieftin, cu ceva experienta si care este dispus sa vina pe banii pe care ii oferim noi.”

In concluzie:

  • Talentele nu se atrag si mai ales nu se pastreaza cu promisiuni fara acoperire, cu “medii prietenoase” doar pe hartie si cu “salariu atractiv” doar pentru piata muncii din Nigeria.

  • Exista o categorie de angajati dovedit-talentati, care pe nedrept si in mod pagubos este ocolita la angajare si care poate aduce beneficii imense companiilor. Trebuie doar deschise sertarele. Si mintile.

 

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are unsprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

LEADERSHIP IN SECOLUL XXI: DE LA MICROMANAGEMENT LA INCREDERE

leadership sec 21

Sursa imagine: stocksnap.io

Citeam acum ceva timp un interviu cu un manager care, printre altele, povestea cum angajatii lui il fura si cum principala lui grija si preocupare era sa ticluiasca strategii pentru a-i prinde cu mana in buzunarul firmei, respectiv al lui. In tiparul lui de gandire nu existau angajati care nu fura, ci doar angajati care fura mai mult sau mai putin. Si apoi se plangea dansul ca nu avea timp sa creasca afacerea, pentru ca toata energia si creativitatea lui erau indreptate inspre noi metode de stopare a furtului si pedepsire a faptasilor. Pentru ca, nu-i asa? “greselile se pot corecta, dar erorile nu”.

Peste catva timp cel mai probabil vom citi un nou articol in care managerul nostru isi va fi perfectionat metodele anti-furt, in timp ce angajatii isi vor fi perfectionat metodele de sustragere.

Atata timp cat viziunea managerului, respectiv al proprietarului despre subordonatii lui, despre angajatii validati si angajati de el insusi, este ca acestia sunt hoti, lenesi, neproductivi sau incapabili, acestia vor si confirma cumva ce se asteapta el din partea lor. Iar el nu va fi niciodata un lider, ci doar un “sef”.

Stilul de management din sec XX a fost unul bazat pe control si micromanagement – cei doi criminali in serie ai motivatiei angajatilor secolului trecut. Lucrurile trebuie sa se schimbe in sec XXI, pentru ca oamenii de azi care sunt in permanenta controlati, vor avea motivatia sub  nivelul marii. Iar demotivarea/motivarea fracturata ii va aduce inevitabil in zona neproductivitatii si a lipsei de implicare. Lipsa increderii in angajati  se regaseste in ultimii ani cel mai adesea in situatiile in care angajatorul refuza sa ii lase sa lucreze de acasa. Nu are sens sa angajezi oameni valorosi si apoi sa ii supui unor reguli stupid de restrictive. Nu are sens sa angajezi performeri de top si apoi sa ii tii in lesa.

La polul opus este stilul de management care acorda incredere. Increderea managerului responsabilizeaza echipa corect aleasa si creaza o vibratie superioara in randul membrilor ei. Cand un lider acorda credit angajatilor ca acestia isi vor face treaba nu oricum, ci foarte bine, acestia vor da tot ce e mai bun. Nu este rolul managerului sa controleze fiecare gest sau fiecare miscare ale angajatului. Principalele lui atributii sunt: sa transmita informatiile corect , sa se asigure ca echipa lui are toate instrumentele necesare, sa inlature eventualele obstacole si sa le asigure suport de cate ori acestia au nevoie. La nivel de misiune, atributia lui este ca el sa aiba incredere ca oamenii lui sunt buni si isi fac jobul indiferent daca el este prezent sau nu. Pentru ca daca managerul nu acorda incredere angajatilor lui, cel mai probabil o va face un manager competent de la competitie, care a inteles ca astazi o afacere de succes se construieste cu oameni motivati.

In concluzie, managerii care astazi activeaza in secolul greșit, in viitor vor ingrosa randurile celor care isi “cer scuze anticipat pentru greselile pe care le-au facut in trecut.”

 

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are zece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

CUM SA LOIALIZEZI ANGAJATII?

Loializarea angajatilor

Sursa photo: stocksnap.io

Aud frecvent angajatori care se plang ca nu mai exista loialitate in randul angajatilor, ca acestia sunt gata sa plece pentru cateva sute de lei in plus la salariu si o prima mai generoasa de Craciun.

Este adevarat ca daca comparam ce se intampla pe piata muncii acum cateva decenii, cand multi dintre angajati ieseau la pensie de la aceeasi companie, dinamica pe care o vedem acum in companii este una uluitoare si bulversanta. Dar sa nu uitam ca in acele vremuri marea majoritatate a angajatilor ramaneau in aceleasi companii pentru ca nu aveau alte optiuni. Preocuparea lor era sa supravietuiasca si nu sa se dezvolte. Foarte putini aveau luxul de a face ceea ce le place, majoritatea priveau munca doar ca pe un rau necesar, nefiind asociata deloc cu vreo placere, ci doar ca un mijloc de a-si castiga existenta.

Vremurile s-au schimbat si in mod firesc oamenii isi doresc joburi in care sa se regaseasca, pe care sa le faca cu placere si unde sa se simta impliniti si apreciati. Angajatorii care deplang lipsa de loialitate a angajatilor din Era 2.0 trebuie sa inteleaga un lucru simplu: loialitatea se castiga. Dar cum? Iata schitat mai jos cateva modalitati prin care un manager bun va castiga loialitatea echipei lui:

  1. Fiind autentic, corect si sincer – un manager trebuie sa fie autentic, sincer si uman. Nu putini candidati mi-au povestit la interviu, cu exemple concrete, ca managerii lor aveau o agenda ascunsa, voiau sa para ce nu erau sau nu aratau nicio intelegere pentru nevoile lor.

  2. Fiind alaturi de oamenii lui atunci cand au nevoie de el – Angajatii au nevoie de instrumente si de traininguri care sa-i ajute sa isi faca jobul cat de bine si de eficient posibil. Orice echipa va ramane devotata acelui manager care ii ofera suport si se lupta pentru ei, atunci cand cerintele si asteptarile managementului superior sunt nerezonabile.

  3. Ajutandu-si angajatii sa isi realizeze visele – Pentru a-i ajuta in acest demers, in primul rand managerii trebuie sa caute sa afle care sunt aspiratiile si dorintele celor din echipele lor. Am intalnit multe cazuri in care angajatii erau tinuti ani de-a randul pe aceeasi pozitie, doar pentru ca erau buni in ceea ce faceau, insa nimeni nu tinea cont de faptul ca ei isi doreau altceva. Prin urmare au ales sa plece in alte locuri unde si-au putut implini aspiratiile. Am auzit si de cazuri fericite, in care lideri adevarati si-au incurajat si sprijinit oamenii sa isi urmeze pasiunile si/sau sa promoveze in rolurile pe care si le doreau.

Este stiut faptul ca sansele cele mai mari ca o companie sa aiba clienti loiali sunt atunci cand acea organizatie are angajati loiali.

Din pacate multe companii in loc sa recompenseze loialitatea, doar o exploateaza. Iar rezultatele acestei practici nu intarzie sa apara prin pierderea motivatiei angajatilor si in final, prin pierderea lor.

In concluzie, vor avea angajati loiali doar acele companii care isi ajuta angajatii sa evolueze, care ii trateaza corect si uman si nu doar ca pe niste cifre sau realizatori de KPI sau in termenul rece si unuman de « headcount ».

 

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are noua ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

TANAR ABSOLVENT: “PARCA MI-AS CAUTA UN JOB, DAR MAI BINE NU”

Tanar absolvent

Sursa imagine: stocksnap.io

In ultimii ani aud si vad in mass media stiri apocaliptice, din categoria “soc&groaza” despre cum facultatile tarii produc pe banda mii de someri. Reporteri emfatici ne anunta pe un ton grav si extrem de ingrijorat cum tinerii absolventi nu au nicio perspectiva in Romania, pentru ca angajatorii nu vor sa investeasca in viitorul tarii si vor doar angajati cu experienta.

Am sa pun insa de-o parte realitatile jurnalistice si am sa ma refer la realitatea mea. Cea mai recenta experienta a mea cu recrutarea unor persoane entry level este de acum doua saptamani, cand am inceput sa caut proaspeti absolventi de ASE. Conform datelor oficiale din anul 2014, cand absolventii de anul acesta au inceput facultatea, ASE-ul a pus la dispozitie peste 5000 de locuri. Deci, teoretic, acum, in aceasta vara ar trebui sa avem cam tot atati absolventi.

Pozitia despre care vorbesc este pentru o companie multinationala cu sediul central in Elvetia, iar salariul oferit este mai mult decat decent pentru o pozitie de incepator, cu zero experienta. Am pus un anunt iar salariul a fost mentionat in anunt. Cu bold. In 2 saptamani am avut cca 40 de aplicanti. Din cei 40, doar o singura candidata se incadra in criteriul de proaspat absolvent ASE 2017. Insa faptul ca se potrivea cerintei si faptul ca a aplicat, nu insemna ca isi si dorea neaparat jobul. Mi-a spus ca vrea sa vada mai multe detalii despre companie, drept pentru care i-am trimis prin email numele si site-ul angajatorului, dupa care nu am mai auzit absolut nimic de la ea.

Timpul nu imi permitea sa astept doar aplicatiile si am inceput sa sun muncitoreste zeci de absolventi de ASE care aveau cont pe una din cele mai mari platforme de joburi din tara si care stiau engleza.

Rezultatul a fost unul la fel de dezastros ca si cel al aplicatiilor la anunt. Marea majoritatea m-au refuzat mai mult sau mai putin politicos. Le-am povestit ca nu vor imbatrani pe acea pozitie, le-am explicat ca exista posibilitati reale de crestere in companie, le-am spus ca vorbim despre un salariu pe care il castiga angajati cu 3-5 ani experienta, insa raspunsul lor a fost invariabil unul negativ, cu 2 mici exceptii.

Eu inteleg ca este vara, inteleg ca este vacanta, pentru ei este ultima vacanta de studentie, care, se stie, trece fast&furious. Insa nu inteleg de ce nu am intalnit nicio firava urma de interes pentru viitorul lor. Ar fi putut sa-mi spuna deschis si cinstit ca acum vor sa se duca in Vama sau in varful muntilor, dar ne putem auzi la sfarsitul verii, daca mai este deschisa pozitia sau pentru alte pozitii de inceput de toamna. Dar nope. Nimic din toate astea. Nada.

As putea sa incep acum cu predici de genul “pe vremea mea”, dar tinand cont ca “vremea mea” a fost candva in cretacic, nu mi se pare absolut deloc relevant. Cum nu mi se pare relevant nici care era situatia acum 10 ani sau chiar cu 5 ani in urma. Ce conteaza cu adevarat este ce este acum. In 2017 vara. Dar mai ales conteaza ce va fi de acum inainte.

Concluzia mea este ca acesti tineri au nevoie de o solida consiliere in cariera inainte de a-si pune problema inceperii unei cariere. Au nevoie sa inteleaga care este realitatea pietei muncii. Sigur, ei pot sa viseze la joburi in afara tarii. Pot aspira la pozitii de management si salarii de mii de euro si cu siguranta unii (multi?) dintre ei le vor avea candva. Dar trebuie sa inteleaga ca trebuie sa inceapa de undeva. Sa inteleaga ca la inceput trebuie sa invete ce e aia o factura, cum se completeaza, cum se inregistreaza, cum sa roteasca un pdf si nu sa incline capul sa-l citeasca, cum se scrie un email de business, cum sa… si inca o multime de alte lucruri care sa ii ajute sa isi urmeze apoi visele. Totul incepe cu un prim job. Pe care totusi sa il caute. Iar daca au noroc, jobul ii cauta pe ei.

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are noua ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

DE CE SA ANGAJEZI CANDIDATI SUPRACALIFICATI?

SupracalificatiMajoritatea angajatorilor evita sa angajeze candidati supracalificati pentru ca le e teama ca acestia se vor plictisi in scurt timp si/sau vor pleca imediat ce vor gasi o oportunitate mai buna. De asemenea, se tem ca asteptarile lor salariale le depasesc bugetul.

Temerile lor se pot fi intr-adevar dovedi justificate, pentru ca este posibil ca unii dintre acestia sa se situeze intr-una din situatiile de mai sus. Dar nu toti. Problema este ca acei supracalificati care pot deveni niste angajati foarte valorosi pentru companie, nu li se ofera sansa sa dovedeasca acest lucru. Li se pune eticheta de “overqualified” chiar din momentul in care le sunt citite CV-urile, fiind “by default” considerati nepotriviti.

In loc sa evite acesti profesionisti, angajatorii ar trebui sa vada in ei o investitie valoroasa pentru companie. Iata cateva motive de ce companiile ar trebui sa ia foarte serios in calcul aceasta categorie de candidati:

  1. Nu mai este nevoie sa ii instruiasca – Practic acesti candidati pot deveni productivi din prima zi. Nu au nevoie decat putin sau chiar deloc de training, spre deosebire de un angajat subcalificat, care are nevoie de pana la 3 luni de training/instruire pentru a deveni productiv.

  2. Adauga valoare companiei si sunt eficienti – Prin experienta si cunostintele pe care le detin, acesti angajati pot aduce valoare considerabila companiei, chiar daca vor sta doar pe termen scurt. De asemenea, isi pot atinge obiectivele mult mai repede decat colegii lor cu mai putin experienta. In plus, managerii se pot baza pe ei 100%, nu vor mai pierde timp supraveghindu-I fiecare pas, astfel ca vor avea timp sa se ocupe mai mult si mai bine de responsabilitatile lor.

  3. Ofera noi expertize – Candidatii supracalificati pot aduce noi abilitati, calificari si un know-how de care compania poate beneficia, platind acelasi salariu. Un manager bun poate folosi aceste persoane, implicandu-i in proiecte unde aceste persoane au deja expertiza necesara.

  4. Au potential de leadership – Sigur, nu este neaparat valabil pentru toti, insa unii dintre ei au avut roluri manageriale si pot usor trece in acest tip de pozitie, atunci cand se iveste ocazia. In plus, pot fi mentori pentru ceilalti membri ai echipei. Un candidat mi-a povestit cat de mult i-a fost de ajutor cand compania unde lucra a angajat un senior, o persoana cu peste 20 de ani experienta. Timp de 2 ani el fusese singurul angajat pe acea pozitie in companie si desi avea ceva experienta in domeniul lui, venea din alta industrie si i-a fost foarte greu neavand pe nimeni pe care sa intrebe si de la care sa primeasca indrumare. Odata cu venirea noului coleg senior a invatat in cateva luni o multime de lucruri si uitandu-se in urma, mi-a spus ca daca l-ar fi avut de la inceput, ar fi salvat o multime de timp atat lui, cat si companiei.

  5. Ofera expertiza/calificare superioasa la un pret mai redus – Motivele pentru care un candidat supracalificat aplica pentru un job sub nivelul lui pot fi diverse, dar in general acesti profesionisti sunt constienti ca nivelul salarial este unul corespunzator pozitiei. O companie poate beneficia de plus valoarea pe care o astfel de persoana o poate aduce, insa numai daca raportul avantaje/pret este unul corect, pentru a nu se ajunge in situatia in care angajatul sa se simta exploatat si sa ajunga astfel demotivat.

  6. Poate aduce noi oportunitati de business si o noua viziune – Astfel de candidati de regula au lucrat in mai multe companii si au ajuns sa aiba o anumita maturitate si o viziune de business care nu poate fi decat benefica angajatorului. El poate aduce noi idei de business, noi puncte de vedere si noi abordari, care pot deschide oportunitati neexploatate pana atunci.

In concluzie, angajatorii ar trebui sa nu respinga din start pe cineva din aceasta categorie, pana nu au avut cel putin o discutie cu persoana. In cadrul unui interviu se pot evalua destul de usor posibilele riscuri mentionate la inceput:

  • se plictisesc repede – dar un profesionist cu adevarat pasionat de munca sa, nu se va plictisi;

  • vor pleca la prima oportunitate mai buna – dar la fel vor face si cei care nu sunt overqualified;

  • iar in conditiile in care piata muncii este atat de dinamica, absolut nimeni nu iti poate garanta ca un angajat va sta in companie nici macar pe termen mediu, nu mai vorbim pe termen lung;

  • au asteptari salariale peste buget – dar angajatorii ar putea fi surprinsi sa afle ca multi supracalificati nu au asteptari salariale atat de mari cat isi imagineaza ei.

Chiar daca unii depasesc usor bugetul, randamentul investitiei intr-o asemenea persoana va fi in final unul foarte bun. De multe ori toate aceste asa zise riscuri sunt doar motive pentru a ascunde un lucru care este de cele mai multe ori e trecut sub tacere: si anume ca managerul direct este slab pregatit si ii este teama ca nu cumva noul venit sa il disloce de pe scaun.

Decizia de a angaja astfel de candidati depinde in cele din urma de capacitatatea fiecarei companii de a-i integra si de a le oferi posibilitatea de a-si folosi experienta si abilitatile la intreaga lor capacitate, in conditii financiare decente.

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are noua ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

CE CONTEAZA CU ADEVARAT IN BATALIA PENTRU TALENTE IN 2017

brandul de angajator in 2017

Sursa: stocksnap.io

Se vorbeste de mai bine de un deceniu despre “batalia pentru talente”. Anul acesta fiind anul cu cea mai mare dinamica pe piata fortei de munca din ultimii 10 ani,  companiile vor fi nevoite sa isi foloseasca artileria grea pentru a castiga aceasta batalie. Cel mai important factor care va face diferenta va fi cat de puternic si atragator este brandul de angajator. Mai exact, conteaza acum cat de atractive sunt percepute  organizatiile lor de catre potentialii si actualii angajati.

Iata cateva metode prin care companiile isi pot redefini sau consolida brandul de angajator:

  1. Derularea unui proces de recrutare adecvat – Aceasta inseamna ca procesul de recrutare sa fie unul structurat, cu etape bine definite si mai ales intr-un timp bine determinat care sa se respecte. In aceasta perioada deficitara in talente, sunt de evitat si foarte paguboase situatiile in care recrutarea ajunge un “never-ending story”. Astfel ca un proces de recrutare care se intinde pe mult prea multe saptamani sau care este presarat cu tot felul de teste numerice si analitice pentru pozitii care nu vor folosi niciodata genul asta de abilitati numerice, duce de cele mai multe ori la pierderea candidatilor valorosi. Si de cele mai multe ori lasa o imagine proasta asupra companiei.

De asemenea, a nu se uita oferirea de feedback candidatilor care au fost la interviu, in cazul in care nu au fost selectati. Daca angajatorii ar fi constienti cat de mult conteaza acest lucru pentru candidati si pentru imaginea pe care o lasa prin acest gest aparent marunt, ar depune cu siguranta mai multe efort in transmiterea acestui feedback.

  1. Alinierea salariilor la realitatea pietei muncii din 2017 – Sunt inca o multime de angajatori care au ramas in urma cu salariile si beneficiile, unii functionand chiar dupa scheme valabile acum 5-6 ani. Realitatea este ca datorita dinamicii ametitoare a pietei muncii din ultima perioada, in multe domenii nici macar salariile care erau valabile anul trecut nu mai sunt de actualitate anul acesta. De aceea companiile ar trebui sa isi achizitioneze studii salariale facute recent in industria lor pentru a fi la curent cu tendintele pietei din acest punct vedere care este extrem de sensibile.

  2. Investitia in angajati – Este bine cunoscut ca cei mai buni promotori si ambasadori ai unei companii sunt chiar angajatii. Vestile se raspandesc in era internetului mai repede ca niciodata in istorie, iar brandurile se consolideaza cand ambasadorii sunt multumiti sau se subrezesc cand acestia sunt dezamagiti.

Sunt o multime de studii care arata ce isi doresc angajatii inceputului de sec XXI, nu o sa insist, doar o sa amintesc ca pe primele locuri se afla dezvoltarea abilitatilor, expunerea la programe de traininguri, obtinerea de certificari, precum si crearea unui plan de cariera. Acestea sunt benefice atat companiei cat si angajatilor, pentru ca se simt apreciati si luati in seama.

In ultimii ani a luat o mare amploare oferirea unor beneficii care fac spatiul de lucru mai agreabil si orele de munca mai placute. Astfel ca au devenit foarte populare salile de jucat tenis de masa sau biliard, salile de relaxare/motait, masajul la birou, “berea de vineri”. Toate acestea sunt absolute binevenite. Dar nu suficiente. Multi angajatori care au introdus astfel de beneficii nu inteleg de ce nu reusesc sa atraga suficienti candidati buni si de ce le pleaca totusi oamenii din companie. Raspunsul este – pentru ca s-au concentrat prea mult pe acest gen de beneficii “light” si nu suficient pe cele care conteaza cu adevarat.

  1. Cunosterea motivatiei angajatilor – Angajatorii trebuie sa afle chiar de la interviul de angajare sau in perioada de inductie ce anume motiveaza fiecare angajat. Pentru ca altfel, degeaba amenajeaza 3 sali de ping-pong si billiard si ii trateaza in fiecare vineri cu pizza si bere, daca pentru ei sunt altele lucrurile care conteaza cu adevarat si ii poate tine motivati. Acestea pot fi foarte diverse, de la un program de lucru flexibil, zile in care pot lucra de acasa, obtinerea de certificari, ateliere de dezvoltare personala, pana la implicarea in alte tipuri de proiecte si activitati.

  2. Recunoasterea si aprecierea performantei – Una din cele mai frecvente nemultumiri ale angajatilor fata de managementul companiilor pentru care lucreaza este lipsa recunoasterii meritelor. Si nu neaparat prin compensatii materiale. Majoritatea angajatilor in 2017 fac parte din generatia Y si angajatorii trebuie sa tina cont ca datorita social media este o generatie obisnuita cu validarea prin “like, comment and share”. Astfel ca pentru ei este esential sa primeasca aprecieri, aka “like”-uri atunci cand merita, atunci cand performeaza. Iar cand feedback-ul pozitiv este “share”-uit in fata echipei, acesta este cu atat mai apreciat.

In concluzie, organizatiile care in 2017 nu reusesc sa acorde importanta cuvenita brandului lor de angajator, vor avea de suferit atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Chiar daca prin investitii in campanii de recrutare vor reusi sa atraga angajati de calitate, realitatea pe care acestia o vor intalni in organizatie va determina in final abilitatea reala a companiei de a retine talente. Sau a le pierde! In favoarea competitiei.

De asemenea, sa nu uitam ca in curand vor intra pe scena vietii corporatiste cei din generatia Z, care isi doresc sa schimbe lumea, dar cu efort minim spre deloc. Provocarea va fi atunci si mai mare, pana la reinventarea mediului de lucru, spre altceva decat ceea ce  cunoastem noi acum.

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are noua ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

 

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

SCORPIONI TINERI SI IEFTINI N-AVETI PRIN BAZA DE DATE?

Zodiac wheelNu rareori companiile isi doresc angajati cu profilul lui DiCaprio si job description scos din filmele science fiction. Asadar persoana e musai sa fie scorpion (sau dimpotriva, sa NU fie scorpion, ca nu da bine in astrograma sefului), sa fie ca un “pitbull”, un “lup tanar si feroce”, sa aiba desigur maxim 35 de ani. Daca se poate sa nu fie nici casatorit, ca sa isi poate indrepta toata atentia si energia catre job, sau dimpotriva in alte companii (si alte fantezii), candidatul ideal este unul casatorit, sub nicio forma divortat sau casatorit a doua oara, Doamne fereste! De asemenea exista si manageri care nu angajeaza decat atei sau rockeri. Iar aceste exemplare de poveste de 35 de ani, care n-ar fi rau sa se imbaieze in fiecare seara in lapte de magarita, respectiv sa cante kumbaya in timp ce imbratiseaza copaci, ar trebui sa fie recunoscatori ca li se ofera un salariu de 2000 de lei. Sau un maxim de 2500, dar doar daca dovedesc ca au ascendentul in aceeasi zodie cu seful.

Sunt inca destule companii in Romania care nu au inteles un aspect esential despre cum se construieste si cum se consolideaza un business de succes. Nu au inteles cat de mare este pretul de a avea angajati slabi sau mediocri, angajati pe orice alte criterii in afara de competenta. Se plang ca nu exista oameni pregatiti, sunt revoltati ca multi romani nu vor sa munceasca si ca au pretentii salariale prea mari. Sigur ca exista si persoane care au pretentii nerealiste in raport cu nivelul lor de pregatire si experienta. Dar mai multi decat acestia sunt cei care sunt pregatiti corespunzator, insa destui angajatori nu sunt dispusi sa plateasca pretul corect pentru experienta si calitate. Vor Audi la pret de Dacie. Omit insa sa ia in calcul ca un angajat valoros care este bine platit, nu numai ca va fi si foarte productiv, dar va avea toate motivele sa ramana in companie pe termen lung.

 Si la retentia angajatilor situatia este la fel de jalnica. In momentul in care un angajat bun isi anunta plecarea, managerii fie dau din umeri neputinciosi, fie ii promit o marire de salariu (care de multe ori nu se mai intampla), fie recurg la santaj/poker sentimental si atunci angajatul afla si el ca este un membru al echipei de mare valoare si cat este de “cel mai apreciat dintre toti”. Cand totusi angajatul pleaca, este trecut in folderul “csf, ncsf” (ce sa faci? nu ai ce sa faci) si atributiile lui sunt impartite inegal colegilor “doar temporar, pana gasim pe altcineva”. Lucru care de multe ori se intampla dupa cateva luni bune. Sau niciodata. Iar ce urmeaza intuiti, nu? Colegii  care ajung sa munceasca norma dubla (pe aceeasi bani, desigur), satui si frustrati de orele in plus, ajung sa nu mai dea acelasi randament si vor pleca la randul lor la alte companii care stiu sa-i aprecieze.

Atata vreme cat recrutarea se face pe baza de astrograme, relatii, stare civila, religii sau fantezii cinefile la un buget meschin, ma tem ca Mercur va fi vesnic retrograd, iar finantele se vor teleporta impreuna cu clientii in realitati paralele. Amin!

Autor: Elena Popa

———
Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are zece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail