CV DE MAMA: DE LA DIVERSIFICARE LA CREATIVITATE SI MULTITASKING

CV de mama

Sursa imagine: stocksnap.io

Gasesc ca ar fi utila o lista cu abilitatile pe care femeile le dobandesc sau si le perfectioneaza dupa ce devin mame. Probabil ca multe dintre angajatele-mame, dar si multi angajatori, nu constientizeaza cat de utile pentru business pot fi aceste aptitudini si calitati care pot fi utilizate cu succes in cariera.

Iata asadar lista mea cu punctele forte ale angajatei-mama:

Creativitate – Creativitatea este o cerinta de baza in fisa postului unei mame. Si nu vorbim de acea creativitate cand ai toti neuronii turati la maxim, ci vorbim de creativitatea in conditii de oboseala cronica, cand de vreo 5 ani nu mai stii ce inseamna sa dormi 7 ore fara intrerupere. De exemplu, seara, cand vine (in sfarsit!) ora de culcare si mama a ajuns oricum sa functioneze pe avarii, invoaca toti maestrii spirituali si se roaga la toti sfintii protectori de oameni epuizati fizic&mental, ca dragalasul sau copil sa adoarma dupa prima poveste. Insa, desigur, in 99% din cazuri lucrul acesta nu se intampla si aude invariabil vocea aia cristalina care ii spune: “dar mie nu-mi place cum se termina povestea asta” sau  “m-am plictisit de povestea asta, vleau alta”. Cu ultimii doi neuroni ramasi functionali mama inventeaza cele mai fantastice personaje si cele mari reusite sfarsituri de poveste, care ar face-o invidioasa si pe J.K. Rowling. Precizez ca in zilele cele mai proaste ale mamei, povestile inventate sunt un amestec tragi-comic intre Alba ca Zapada, cei 3 Purcelusi si Punguta cu 2 bani.

De asemenea, tot mama e aceea care este in stare sa plasmuiasca “dansul tocanitei de legume”sau “balada piureului de broccoli”pentru a convinge un pui de om care are ca motto in viata haiku: “nu, nu, nu, nu, nuuuuu vrieaaau”, va asigur ca poate sa creeze din nou bing-bang-ul.

Diplomatie- Diplomatia este un “skill” care se dezvolta mai mult sau mai putin fortat atunci cand esti mama. Pentru ca o mama aude de cel putin cinci ori pe zi intrebari de genul: “Cum? Are atatea luni si nu ai inceput diversificarea? Eu la varsta lui deja ii dadeam la al meu salamior si crenvustei”,  sau : “Uite-te la el, e leit taica-su! Nu mai faci unu’? Sa ai si tu un copil care sa semene cu tine “. O mama incepatoare va trece prin toate fazele firesti de la indignare si revolta pana la furie necontrolata. Dar o mama profesionista, cu ștate vechi, va flutura ca raspuns acel zambet care ascunde elegant toate urarile de bine catre persoanele cele iscoditoare. De aceea recomand calduros tuturor angajatorilor, cand toate metodele cunoscute voua, esueaza intr-o situatie unde se cere maxima diplomatie, apelati la o angajata-mama.

Rabdare. Indelunga Rabdare - Dupa ce a ascultat de circa 1374 de ori “Iepuras Coconas”, “Ratustele mele” si “Oac oac diri diri dam” si a urmarit de minim 295 de ori episodul cu poneiul Rainbow Dash, un meeting prelungit de 3 ore cu cinci manageri nervosi este pentru o angajata-mama ca o zi la spa.  Cand colegii ei ajunsi la capatul rabdarii, bâțîie nervos din picior si se joaca exasperați cu pixul, pe angajata-mama, gandul ca, daca era acasa, trebuia sa curete in timpul asta piureul de morcovi de pe gresie+4 pereti, sa stranga 2 saci cu jucarii si sa raspunda la un zilion de “de ce”-uri, o alimenteaza cu resurse nebanuite de rabdare pentru inca 25 de excel-uri si 12 prezentari in powerpoint.

Managementul costurilor - Nu exista persoana mai capabila sa eficientizeze costurile decat o mama care, dupa ce a cheltuit aproape salariul pe un an pe trei mii de jucarii, plusuri, masinute, ponei si lego, constata naucita ca “jucaria” favorita a copilului este o banala punga de la Mega.

Abilitati de influentare si de negociere- Orice persoana care a sustinut sute de lungi tratative cu niste persoane incapatinate si absolute nerezonabile in ceea ce priveste mancarea, ora de trezire, ora de somn, facutul temelor sau banii de buzunar, in majoritatea cazurilor obtinand acorduri profitabile, va putea face fata cu succes la cele mai dificile negocieri in business.

Desigur ca mai sunt o multime de alte abilitati si calitati pe care o mama le poate trece fara nicio rezerva in CV, de exemplu: rezistenta la stress, multitasking, managementul timpului, managementul crizei (sau crizelor) si inca altele pe care probabil ca le-am omis si pe care chiar va rog sa le adaugati.

                          Concluzia?  E clara:

In Moms We Trust

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are unsprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

INTREBARI DESUETE DIN SECOLUL XX. RASPUNSURI INTELIGENTE DIN SECOLUL XXI

Intrebari inteligente

Sursa foto: stocksnap.io

Exista inca angajatori care nu si-au adaptat filtrul de intervievare la realitatea secolului in care traim. Intrebarile pe care le adreseaza nu numai ca  sunt anacronice, dar nu reusesc sa extraga informatiile relevante privind potrivirea si/sau motivatia candidatilor pentru respectiva pozitie.

Iata-le pe cele mai cunoscute:

Cum te vezi peste 5 ani?

Aceasta este astazi o intrebare complet nepotrivita in primul rand pentru ca este o intrebare ipotetica. Nimeni nu are cum sa stie unde il va duce viata peste 5, 7 sau 10 ani.

In al doilea rand, pentru ca majoritatea candidatilor, chiar daca au niste obiective, nu au de unde sa stie ca acestea sunt aliniate cu ce si-ar dori compania pentru el si cu posibilitatile de promovare din organizatia respectiva. De aceea, pentru a evita riscul unei improvizatii nereusite, acestia vor veni pregatiti cu niste clisee gasite cu sfantul google.

Raspunsul sincer cel mai probabil ar fi:

“Daca nu voi fi mort, ma vad pe o plaja salbatica savurand o margarita. Sau in cel mai  rau caz, intr-o companie unde nu se pun astfel de intrebari.” …… insa intrebarea invita la nesinceritate.

 ——————————————–

Cum te-ar descrie fostul tau sef?

Este o intrebare care nu ofera nicio informatie relevanta. Candidatul poate enumera cu gratie o multime de adjective apreciative la adresa lui, care sa nu aiba nici o legatura cu realitate. De asemenea, exista posibilitatea ca ultimul lui sef sa fi fost un incompetent. Sau era pe xanax. Intrebarea pleaca de la presupunerea ca fostul sef este o persoana credibila si nesubiectiva, o presupunere… prin definitie desueta.

Raspunsul potrivit ar fi ceva de genul:

“Angajatul perfect, care mereu se ofera sa se duca sa ii cumpere tigari. “

 ——————————————–

Care sunt punctele tale slabe?

Este de asemenea o intrebare irelevanta pentru ca nimeni (sau aproape nimeni) nu isi va dezvalui la un interviu adevaratele puncte slabe. La fel cum nimeni nu isi destainuie la prima intalnire defectele. Asta lasand la o parte imperfectiunile pe care persoana poate nici nu le-a constientizat despre sine ca le are, nici cat ar putea conta in conjunctura viitorului job, pe care inca nu il cunoaste.

Cel mult intrebarea ar putea dezvalui daca respectivul candidat a venit cu temele facute pentru interviu sau cat este de rutinat cu interviurile. Asta insemnand daca a cautat pe internet posibile raspunsuri prefabricate, adica sa prezinte ‘un punct slab’ complet nesemnificativ, care de multe ori nici nu este real si pe care sa il transforme intr-un punct tare. Mai tare ca nuca de cocos.

Raspunsul deschis la intrebarea asta cred ca ar fi:

“Imi place ciocolata. Si nu imi plac oamenii care pun intrebari despre punctele mele slabe.” Sau “Sa va raspund cu ce am gasit ieri pe internet?”

——————————————

 

De ce sa te angajam pe tine?

In loc sa adreseze o astfel de intrebare, cel mai potrivit ar fi ca angajatorul sa ii arate candidatului de ce sa isi doreasca el sa lucreze in compania respectiva.

Multi angajatori asteapta doar din partea candidatilor sa isi arate motivatia pentru pozitie si companie, insa nu fac niciun efort sa explice si ei la randul lor de ce ar trebui ei sa isi doreasca sa lucreze acolo.

Raspunsul spontan ar suna cam asa:

“Sunt destept, muncitor si fac magiun bun de prune. A, si pot sa narez ca Morgan Freeman.”

—————————————-

La intrebarile irelevante se vor obtine invariabil raspunsuri stereotipe. Este pierdere de timp. Oamenii destepti sunt stimulati sa raspunda relevant prin intrebari destepte. De aceea, daca esti angajator in secolul XXI, pune intrebari actualizate si inteligente, ca sa atragi angajati inteligenti.

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are zece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

 

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

LEADERSHIP IN SECOLUL XXI: DE LA MICROMANAGEMENT LA INCREDERE

leadership sec 21

Sursa imagine: stocksnap.io

Citeam acum ceva timp un interviu cu un manager care, printre altele, povestea cum angajatii lui il fura si cum principala lui grija si preocupare era sa ticluiasca strategii pentru a-i prinde cu mana in buzunarul firmei, respectiv al lui. In tiparul lui de gandire nu existau angajati care nu fura, ci doar angajati care fura mai mult sau mai putin. Si apoi se plangea dansul ca nu avea timp sa creasca afacerea, pentru ca toata energia si creativitatea lui erau indreptate inspre noi metode de stopare a furtului si pedepsire a faptasilor. Pentru ca, nu-i asa? “greselile se pot corecta, dar erorile nu”.

Peste catva timp cel mai probabil vom citi un nou articol in care managerul nostru isi va fi perfectionat metodele anti-furt, in timp ce angajatii isi vor fi perfectionat metodele de sustragere.

Atata timp cat viziunea managerului, respectiv al proprietarului despre subordonatii lui, despre angajatii validati si angajati de el insusi, este ca acestia sunt hoti, lenesi, neproductivi sau incapabili, acestia vor si confirma cumva ce se asteapta el din partea lor. Iar el nu va fi niciodata un lider, ci doar un “sef”.

Stilul de management din sec XX a fost unul bazat pe control si micromanagement – cei doi criminali in serie ai motivatiei angajatilor secolului trecut. Lucrurile trebuie sa se schimbe in sec XXI, pentru ca oamenii de azi care sunt in permanenta controlati, vor avea motivatia sub  nivelul marii. Iar demotivarea/motivarea fracturata ii va aduce inevitabil in zona neproductivitatii si a lipsei de implicare. Lipsa increderii in angajati  se regaseste in ultimii ani cel mai adesea in situatiile in care angajatorul refuza sa ii lase sa lucreze de acasa. Nu are sens sa angajezi oameni valorosi si apoi sa ii supui unor reguli stupid de restrictive. Nu are sens sa angajezi performeri de top si apoi sa ii tii in lesa.

La polul opus este stilul de management care acorda incredere. Increderea managerului responsabilizeaza echipa corect aleasa si creaza o vibratie superioara in randul membrilor ei. Cand un lider acorda credit angajatilor ca acestia isi vor face treaba nu oricum, ci foarte bine, acestia vor da tot ce e mai bun. Nu este rolul managerului sa controleze fiecare gest sau fiecare miscare ale angajatului. Principalele lui atributii sunt: sa transmita informatiile corect , sa se asigure ca echipa lui are toate instrumentele necesare, sa inlature eventualele obstacole si sa le asigure suport de cate ori acestia au nevoie. La nivel de misiune, atributia lui este ca el sa aiba incredere ca oamenii lui sunt buni si isi fac jobul indiferent daca el este prezent sau nu. Pentru ca daca managerul nu acorda incredere angajatilor lui, cel mai probabil o va face un manager competent de la competitie, care a inteles ca astazi o afacere de succes se construieste cu oameni motivati.

In concluzie, managerii care astazi activeaza in secolul greșit, in viitor vor ingrosa randurile celor care isi “cer scuze anticipat pentru greselile pe care le-au facut in trecut.”

 

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are zece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail