CINE SUNT TALENTELE? SI CE FACEM CU ELE?

Cine sunt talentele

Sursa imagine: stocksnap.io

De mai bine de un deceniu, tot auzim de criza talentelor. Dar hai sa vedem cine sunt aceste talente pe care ii vaneaza majoritatea angajatorilor?

Cei care se incadreaza in categoria “talente” sunt acei candidati cu 5-10 ani experienta. Ei sunt angajatii care au suficienta experienta si suficiente abilitati ca sa isi faca jobul de la satisfacator la foarte bin si pe bani relativ putini raportat la nivelul lor de expertiza.

Cei din acest grup mult-cautat de candidati au anumite asteptari de care angajatorii ar trebui sa tina cont, daca ii vor in echipele lor. Iata-le pe cele mai importante:

  1. Isi doresc un pachet salarial care sa le asigure un anumit confort - Sa nu uitam ca acestia se incadreaza in categoria de varsta 27-33 de ani, varsta la care se casatoresc, isi intemeiaza familii si isi fac imprumuturi la banci sa isi cumpere locuinte. Atata timp cat preocuparea lor va fi cu ce bani isi vor plati ratele la banca si cum vor reusi sa isi intretine familia , iar situatia lor va fi apasatoare, stresanta si nerezolvata –  nu e de asteptat sa fie productivi, motivati si sa le sclipeasca ochii de entuzism. Chiar daca vor fi asa la inceput, dupa un timp, stresul si anxietatea cauzate de grijile de acasa, vor face din ei niste angajati apatici si complet nemotivati. Am intalnit candidati care fiind foarte motivati de partea financiara (atentie! nu vorbesc aici de mercenarii de profesie), pentru ca in perioada respectiva a vietii lor acest aspect era cel mai important, au performat excelent, tocmai pentru ca isi gaseau automotivarea in contributia pe care o aduceau familiei. Acestia fac fața cu succes unor situatii de stress si/sau presiune mari, in comparatie cu altii care nu sunt atat de motivati de partea financiara. Asadar, nu va indoiti si nu eliminati candidati care sunt suficient de naivi si de sinceri sa declare ca motivatia lor pentru o schimbare este cea financiara. Pot sa va asigur ca si destui care declara la interviu alte motive, sunt in primul rand motivati financiar. Doar ca acestia au invatat sa fie “corecti politic” in exprimare. Iar cei care nu se incadreaza in aceasta categorie sunt eliminati “by default”.

  2. Isi doresc sa invete, sa se dezvolte profesional – Este perioada cea mai buna pentru ei sa invete si sa acumuleze. In era tehnologiei, in care tot ce era nou ieri, azi este déjà obsolet, acesti angajati sunt foarte constienti ca fara a ramine la curent cu tot ce este nou, nu vor putea progresa si nu vor putea atinge performanta. Iar progresul angajatilor devine progresul firmei care promoveaza asta.

  3. Isi doresc un program flexibil si o balanta echilibrata work/life – Dupa ce si-au vazut parintii epuizati si vesnic absenti din vietile lor de copii, tinerele talente isi doresc sa nu mai repete greselile parintilor si sa isi gaseasca timp pentru ei si familiile lor. Adeseori un program flexibil, combinat cu”work from home” si/ sau cu vinerea scurta poate face o diferenta uriasa in atragerea si retinerea acestora. Tine de managementul companiei ca angajatii sai sa lucreze dupa conceptul “work smarter, not harder”.

  4. Isi doresc manageri de la care au ce invata – Unul dintre cele mai demotivante lucruri pentru un tanar talent este sa vada un manager incompetent, slab, lipsit de transparenta, care nu stie sa dea feedback, care nu stie sa aprecieze eforturile echipei, care isi asuma singur meritele acesteia sau care nu isi asuma greselile, dand vina pe echipa.

La polul opus “talentelor” gasim o alta categorie de candidati, mult mai numerosi si mai bine pregatiti decat primii: sunt candidatii supracalificati. Intr-un mod aproape de neinteles, supercalificatii sunt tratati ca niste non-talente. Trist si contra-productiv este ca in multe companii, CV-urile profesionistilor cu 10+ ani experienta sunt introduse fara a clipi sau in cel mai bun caz, cu o usoara jena, in sertarul “supracalificatilor”. Si lasate acolo. Probabil pentru totdeauna. Considerate ca niste calorii goale, de care nimeni n-are nevoie. Fara sa realizeze ca oamenii care sunt in spatele acelor CV-uri pot fi exact cei care aduc plus valoare rapid si cei care pot duce compania la un nivel pe care angajatorii nici nu si-l imagineaza. Iar pretul pe care l-ar plati acestora ar fi in medie doar cu cca 20-30% mai mare decat in mod normal, in timp ce beneficiile si profitul ar putea fi incredibil mai mari de atat.

La nivel declarativ, multi angajatori afirma ca nu conteaza asteptarile salariale, important este sa gaseasca omul potrivit. Insa in momentul cand gasesc acel om potrivit, iar asteptarile lui sunt, firesc, corelate cu nivelul sau de experienta si abilitati, brusc acestia isi dau seama ca de fapt ei isi doresc o persoana “cu potential, care sa isi doreasca sa creasca.” In traducere libera – “cineva ieftin, cu ceva experienta si care este dispus sa vina pe banii pe care ii oferim noi.”

In concluzie:

  • Talentele nu se atrag si mai ales nu se pastreaza cu promisiuni fara acoperire, cu “medii prietenoase” doar pe hartie si cu “salariu atractiv” doar pentru piata muncii din Nigeria.

  • Exista o categorie de angajati dovedit-talentati, care pe nedrept si in mod pagubos este ocolita la angajare si care poate aduce beneficii imense companiilor. Trebuie doar deschise sertarele. Si mintile.

 

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are unsprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

CV DE MAMA: DE LA DIVERSIFICARE LA CREATIVITATE SI MULTITASKING

CV de mama

Sursa imagine: stocksnap.io

Gasesc ca ar fi utila o lista cu abilitatile pe care femeile le dobandesc sau si le perfectioneaza dupa ce devin mame. Probabil ca multe dintre angajatele-mame, dar si multi angajatori, nu constientizeaza cat de utile pentru business pot fi aceste aptitudini si calitati care pot fi utilizate cu succes in cariera.

Iata asadar lista mea cu punctele forte ale angajatei-mama:

Creativitate – Creativitatea este o cerinta de baza in fisa postului unei mame. Si nu vorbim de acea creativitate cand ai toti neuronii turati la maxim, ci vorbim de creativitatea in conditii de oboseala cronica, cand de vreo 5 ani nu mai stii ce inseamna sa dormi 7 ore fara intrerupere. De exemplu, seara, cand vine (in sfarsit!) ora de culcare si mama a ajuns oricum sa functioneze pe avarii, invoaca toti maestrii spirituali si se roaga la toti sfintii protectori de oameni epuizati fizic&mental, ca dragalasul sau copil sa adoarma dupa prima poveste. Insa, desigur, in 99% din cazuri lucrul acesta nu se intampla si aude invariabil vocea aia cristalina care ii spune: “dar mie nu-mi place cum se termina povestea asta” sau  “m-am plictisit de povestea asta, vleau alta”. Cu ultimii doi neuroni ramasi functionali mama inventeaza cele mai fantastice personaje si cele mari reusite sfarsituri de poveste, care ar face-o invidioasa si pe J.K. Rowling. Precizez ca in zilele cele mai proaste ale mamei, povestile inventate sunt un amestec tragi-comic intre Alba ca Zapada, cei 3 Purcelusi si Punguta cu 2 bani.

De asemenea, tot mama e aceea care este in stare sa plasmuiasca “dansul tocanitei de legume”sau “balada piureului de broccoli”pentru a convinge un pui de om care are ca motto in viata haiku: “nu, nu, nu, nu, nuuuuu vrieaaau”, va asigur ca poate sa creeze din nou bing-bang-ul.

Diplomatie- Diplomatia este un “skill” care se dezvolta mai mult sau mai putin fortat atunci cand esti mama. Pentru ca o mama aude de cel putin cinci ori pe zi intrebari de genul: “Cum? Are atatea luni si nu ai inceput diversificarea? Eu la varsta lui deja ii dadeam la al meu salamior si crenvustei”,  sau : “Uite-te la el, e leit taica-su! Nu mai faci unu’? Sa ai si tu un copil care sa semene cu tine “. O mama incepatoare va trece prin toate fazele firesti de la indignare si revolta pana la furie necontrolata. Dar o mama profesionista, cu ștate vechi, va flutura ca raspuns acel zambet care ascunde elegant toate urarile de bine catre persoanele cele iscoditoare. De aceea recomand calduros tuturor angajatorilor, cand toate metodele cunoscute voua, esueaza intr-o situatie unde se cere maxima diplomatie, apelati la o angajata-mama.

Rabdare. Indelunga Rabdare - Dupa ce a ascultat de circa 1374 de ori “Iepuras Coconas”, “Ratustele mele” si “Oac oac diri diri dam” si a urmarit de minim 295 de ori episodul cu poneiul Rainbow Dash, un meeting prelungit de 3 ore cu cinci manageri nervosi este pentru o angajata-mama ca o zi la spa.  Cand colegii ei ajunsi la capatul rabdarii, bâțîie nervos din picior si se joaca exasperați cu pixul, pe angajata-mama, gandul ca, daca era acasa, trebuia sa curete in timpul asta piureul de morcovi de pe gresie+4 pereti, sa stranga 2 saci cu jucarii si sa raspunda la un zilion de “de ce”-uri, o alimenteaza cu resurse nebanuite de rabdare pentru inca 25 de excel-uri si 12 prezentari in powerpoint.

Managementul costurilor - Nu exista persoana mai capabila sa eficientizeze costurile decat o mama care, dupa ce a cheltuit aproape salariul pe un an pe trei mii de jucarii, plusuri, masinute, ponei si lego, constata naucita ca “jucaria” favorita a copilului este o banala punga de la Mega.

Abilitati de influentare si de negociere- Orice persoana care a sustinut sute de lungi tratative cu niste persoane incapatinate si absolute nerezonabile in ceea ce priveste mancarea, ora de trezire, ora de somn, facutul temelor sau banii de buzunar, in majoritatea cazurilor obtinand acorduri profitabile, va putea face fata cu succes la cele mai dificile negocieri in business.

Desigur ca mai sunt o multime de alte abilitati si calitati pe care o mama le poate trece fara nicio rezerva in CV, de exemplu: rezistenta la stress, multitasking, managementul timpului, managementul crizei (sau crizelor) si inca altele pe care probabil ca le-am omis si pe care chiar va rog sa le adaugati.

                          Concluzia?  E clara:

In Moms We Trust

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are unsprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

LEADERSHIP IN SECOLUL XXI: DE LA MICROMANAGEMENT LA INCREDERE

leadership sec 21

Sursa imagine: stocksnap.io

Citeam acum ceva timp un interviu cu un manager care, printre altele, povestea cum angajatii lui il fura si cum principala lui grija si preocupare era sa ticluiasca strategii pentru a-i prinde cu mana in buzunarul firmei, respectiv al lui. In tiparul lui de gandire nu existau angajati care nu fura, ci doar angajati care fura mai mult sau mai putin. Si apoi se plangea dansul ca nu avea timp sa creasca afacerea, pentru ca toata energia si creativitatea lui erau indreptate inspre noi metode de stopare a furtului si pedepsire a faptasilor. Pentru ca, nu-i asa? “greselile se pot corecta, dar erorile nu”.

Peste catva timp cel mai probabil vom citi un nou articol in care managerul nostru isi va fi perfectionat metodele anti-furt, in timp ce angajatii isi vor fi perfectionat metodele de sustragere.

Atata timp cat viziunea managerului, respectiv al proprietarului despre subordonatii lui, despre angajatii validati si angajati de el insusi, este ca acestia sunt hoti, lenesi, neproductivi sau incapabili, acestia vor si confirma cumva ce se asteapta el din partea lor. Iar el nu va fi niciodata un lider, ci doar un “sef”.

Stilul de management din sec XX a fost unul bazat pe control si micromanagement – cei doi criminali in serie ai motivatiei angajatilor secolului trecut. Lucrurile trebuie sa se schimbe in sec XXI, pentru ca oamenii de azi care sunt in permanenta controlati, vor avea motivatia sub  nivelul marii. Iar demotivarea/motivarea fracturata ii va aduce inevitabil in zona neproductivitatii si a lipsei de implicare. Lipsa increderii in angajati  se regaseste in ultimii ani cel mai adesea in situatiile in care angajatorul refuza sa ii lase sa lucreze de acasa. Nu are sens sa angajezi oameni valorosi si apoi sa ii supui unor reguli stupid de restrictive. Nu are sens sa angajezi performeri de top si apoi sa ii tii in lesa.

La polul opus este stilul de management care acorda incredere. Increderea managerului responsabilizeaza echipa corect aleasa si creaza o vibratie superioara in randul membrilor ei. Cand un lider acorda credit angajatilor ca acestia isi vor face treaba nu oricum, ci foarte bine, acestia vor da tot ce e mai bun. Nu este rolul managerului sa controleze fiecare gest sau fiecare miscare ale angajatului. Principalele lui atributii sunt: sa transmita informatiile corect , sa se asigure ca echipa lui are toate instrumentele necesare, sa inlature eventualele obstacole si sa le asigure suport de cate ori acestia au nevoie. La nivel de misiune, atributia lui este ca el sa aiba incredere ca oamenii lui sunt buni si isi fac jobul indiferent daca el este prezent sau nu. Pentru ca daca managerul nu acorda incredere angajatilor lui, cel mai probabil o va face un manager competent de la competitie, care a inteles ca astazi o afacere de succes se construieste cu oameni motivati.

In concluzie, managerii care astazi activeaza in secolul greșit, in viitor vor ingrosa randurile celor care isi “cer scuze anticipat pentru greselile pe care le-au facut in trecut.”

 

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are zece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

TANAR ABSOLVENT: “PARCA MI-AS CAUTA UN JOB, DAR MAI BINE NU”

Tanar absolvent

Sursa imagine: stocksnap.io

In ultimii ani aud si vad in mass media stiri apocaliptice, din categoria “soc&groaza” despre cum facultatile tarii produc pe banda mii de someri. Reporteri emfatici ne anunta pe un ton grav si extrem de ingrijorat cum tinerii absolventi nu au nicio perspectiva in Romania, pentru ca angajatorii nu vor sa investeasca in viitorul tarii si vor doar angajati cu experienta.

Am sa pun insa de-o parte realitatile jurnalistice si am sa ma refer la realitatea mea. Cea mai recenta experienta a mea cu recrutarea unor persoane entry level este de acum doua saptamani, cand am inceput sa caut proaspeti absolventi de ASE. Conform datelor oficiale din anul 2014, cand absolventii de anul acesta au inceput facultatea, ASE-ul a pus la dispozitie peste 5000 de locuri. Deci, teoretic, acum, in aceasta vara ar trebui sa avem cam tot atati absolventi.

Pozitia despre care vorbesc este pentru o companie multinationala cu sediul central in Elvetia, iar salariul oferit este mai mult decat decent pentru o pozitie de incepator, cu zero experienta. Am pus un anunt iar salariul a fost mentionat in anunt. Cu bold. In 2 saptamani am avut cca 40 de aplicanti. Din cei 40, doar o singura candidata se incadra in criteriul de proaspat absolvent ASE 2017. Insa faptul ca se potrivea cerintei si faptul ca a aplicat, nu insemna ca isi si dorea neaparat jobul. Mi-a spus ca vrea sa vada mai multe detalii despre companie, drept pentru care i-am trimis prin email numele si site-ul angajatorului, dupa care nu am mai auzit absolut nimic de la ea.

Timpul nu imi permitea sa astept doar aplicatiile si am inceput sa sun muncitoreste zeci de absolventi de ASE care aveau cont pe una din cele mai mari platforme de joburi din tara si care stiau engleza.

Rezultatul a fost unul la fel de dezastros ca si cel al aplicatiilor la anunt. Marea majoritatea m-au refuzat mai mult sau mai putin politicos. Le-am povestit ca nu vor imbatrani pe acea pozitie, le-am explicat ca exista posibilitati reale de crestere in companie, le-am spus ca vorbim despre un salariu pe care il castiga angajati cu 3-5 ani experienta, insa raspunsul lor a fost invariabil unul negativ, cu 2 mici exceptii.

Eu inteleg ca este vara, inteleg ca este vacanta, pentru ei este ultima vacanta de studentie, care, se stie, trece fast&furious. Insa nu inteleg de ce nu am intalnit nicio firava urma de interes pentru viitorul lor. Ar fi putut sa-mi spuna deschis si cinstit ca acum vor sa se duca in Vama sau in varful muntilor, dar ne putem auzi la sfarsitul verii, daca mai este deschisa pozitia sau pentru alte pozitii de inceput de toamna. Dar nope. Nimic din toate astea. Nada.

As putea sa incep acum cu predici de genul “pe vremea mea”, dar tinand cont ca “vremea mea” a fost candva in cretacic, nu mi se pare absolut deloc relevant. Cum nu mi se pare relevant nici care era situatia acum 10 ani sau chiar cu 5 ani in urma. Ce conteaza cu adevarat este ce este acum. In 2017 vara. Dar mai ales conteaza ce va fi de acum inainte.

Concluzia mea este ca acesti tineri au nevoie de o solida consiliere in cariera inainte de a-si pune problema inceperii unei cariere. Au nevoie sa inteleaga care este realitatea pietei muncii. Sigur, ei pot sa viseze la joburi in afara tarii. Pot aspira la pozitii de management si salarii de mii de euro si cu siguranta unii (multi?) dintre ei le vor avea candva. Dar trebuie sa inteleaga ca trebuie sa inceapa de undeva. Sa inteleaga ca la inceput trebuie sa invete ce e aia o factura, cum se completeaza, cum se inregistreaza, cum sa roteasca un pdf si nu sa incline capul sa-l citeasca, cum se scrie un email de business, cum sa… si inca o multime de alte lucruri care sa ii ajute sa isi urmeze apoi visele. Totul incepe cu un prim job. Pe care totusi sa il caute. Iar daca au noroc, jobul ii cauta pe ei.

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are noua ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

DE CE SA ANGAJEZI CANDIDATI SUPRACALIFICATI?

SupracalificatiMajoritatea angajatorilor evita sa angajeze candidati supracalificati pentru ca le e teama ca acestia se vor plictisi in scurt timp si/sau vor pleca imediat ce vor gasi o oportunitate mai buna. De asemenea, se tem ca asteptarile lor salariale le depasesc bugetul.

Temerile lor se pot fi intr-adevar dovedi justificate, pentru ca este posibil ca unii dintre acestia sa se situeze intr-una din situatiile de mai sus. Dar nu toti. Problema este ca acei supracalificati care pot deveni niste angajati foarte valorosi pentru companie, nu li se ofera sansa sa dovedeasca acest lucru. Li se pune eticheta de “overqualified” chiar din momentul in care le sunt citite CV-urile, fiind “by default” considerati nepotriviti.

In loc sa evite acesti profesionisti, angajatorii ar trebui sa vada in ei o investitie valoroasa pentru companie. Iata cateva motive de ce companiile ar trebui sa ia foarte serios in calcul aceasta categorie de candidati:

  1. Nu mai este nevoie sa ii instruiasca – Practic acesti candidati pot deveni productivi din prima zi. Nu au nevoie decat putin sau chiar deloc de training, spre deosebire de un angajat subcalificat, care are nevoie de pana la 3 luni de training/instruire pentru a deveni productiv.

  2. Adauga valoare companiei si sunt eficienti – Prin experienta si cunostintele pe care le detin, acesti angajati pot aduce valoare considerabila companiei, chiar daca vor sta doar pe termen scurt. De asemenea, isi pot atinge obiectivele mult mai repede decat colegii lor cu mai putin experienta. In plus, managerii se pot baza pe ei 100%, nu vor mai pierde timp supraveghindu-I fiecare pas, astfel ca vor avea timp sa se ocupe mai mult si mai bine de responsabilitatile lor.

  3. Ofera noi expertize – Candidatii supracalificati pot aduce noi abilitati, calificari si un know-how de care compania poate beneficia, platind acelasi salariu. Un manager bun poate folosi aceste persoane, implicandu-i in proiecte unde aceste persoane au deja expertiza necesara.

  4. Au potential de leadership – Sigur, nu este neaparat valabil pentru toti, insa unii dintre ei au avut roluri manageriale si pot usor trece in acest tip de pozitie, atunci cand se iveste ocazia. In plus, pot fi mentori pentru ceilalti membri ai echipei. Un candidat mi-a povestit cat de mult i-a fost de ajutor cand compania unde lucra a angajat un senior, o persoana cu peste 20 de ani experienta. Timp de 2 ani el fusese singurul angajat pe acea pozitie in companie si desi avea ceva experienta in domeniul lui, venea din alta industrie si i-a fost foarte greu neavand pe nimeni pe care sa intrebe si de la care sa primeasca indrumare. Odata cu venirea noului coleg senior a invatat in cateva luni o multime de lucruri si uitandu-se in urma, mi-a spus ca daca l-ar fi avut de la inceput, ar fi salvat o multime de timp atat lui, cat si companiei.

  5. Ofera expertiza/calificare superioasa la un pret mai redus – Motivele pentru care un candidat supracalificat aplica pentru un job sub nivelul lui pot fi diverse, dar in general acesti profesionisti sunt constienti ca nivelul salarial este unul corespunzator pozitiei. O companie poate beneficia de plus valoarea pe care o astfel de persoana o poate aduce, insa numai daca raportul avantaje/pret este unul corect, pentru a nu se ajunge in situatia in care angajatul sa se simta exploatat si sa ajunga astfel demotivat.

  6. Poate aduce noi oportunitati de business si o noua viziune – Astfel de candidati de regula au lucrat in mai multe companii si au ajuns sa aiba o anumita maturitate si o viziune de business care nu poate fi decat benefica angajatorului. El poate aduce noi idei de business, noi puncte de vedere si noi abordari, care pot deschide oportunitati neexploatate pana atunci.

In concluzie, angajatorii ar trebui sa nu respinga din start pe cineva din aceasta categorie, pana nu au avut cel putin o discutie cu persoana. In cadrul unui interviu se pot evalua destul de usor posibilele riscuri mentionate la inceput:

  • se plictisesc repede – dar un profesionist cu adevarat pasionat de munca sa, nu se va plictisi;

  • vor pleca la prima oportunitate mai buna – dar la fel vor face si cei care nu sunt overqualified;

  • iar in conditiile in care piata muncii este atat de dinamica, absolut nimeni nu iti poate garanta ca un angajat va sta in companie nici macar pe termen mediu, nu mai vorbim pe termen lung;

  • au asteptari salariale peste buget – dar angajatorii ar putea fi surprinsi sa afle ca multi supracalificati nu au asteptari salariale atat de mari cat isi imagineaza ei.

Chiar daca unii depasesc usor bugetul, randamentul investitiei intr-o asemenea persoana va fi in final unul foarte bun. De multe ori toate aceste asa zise riscuri sunt doar motive pentru a ascunde un lucru care este de cele mai multe ori e trecut sub tacere: si anume ca managerul direct este slab pregatit si ii este teama ca nu cumva noul venit sa il disloce de pe scaun.

Decizia de a angaja astfel de candidati depinde in cele din urma de capacitatatea fiecarei companii de a-i integra si de a le oferi posibilitatea de a-si folosi experienta si abilitatile la intreaga lor capacitate, in conditii financiare decente.

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are noua ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

CEI TREI SABOTORI IN CAUTAREA UNUI NOU JOB

emotie

Sursa: stocksnap.io

Perioada cautarii unui job este pentru toata lumea una stresanta si agitata, indiferent pe ce nivel de cariera te gasesti. Este intervalul de timp cand te viziteaza tot felul de emotii si de cele mai multe ori emotii din spectrul negativ. Haideti sa vedem care sunt cele mai comune, dar si cele mai periculoase:

  1. Nehotararea – Sunt momente in viata profesionala cand simti ca nu mai stii exact ce vrei, cand simti ca profesia actuala nu te mai satisface. Simti ca ai vrea sa faci altceva, sa apuci un alt drum, de preferat o autostrada care sa te duca cat mai departe de zona in care te afli in prezent. Sau poate simti ca iti doresti sa devii antreprenor, cu toate necunoscutele si riscurile pe care le implica. Daca ar exista un Google career map ar fi ideal, ne-ar scuti de multe nopti nedormite si de multe ore de contemplare fara rezultat. Dar asa ceva (inca) nu exista si trebuie sa ne gasim singuri (sau cu ajutorul unui consilier in cariera) harta cu drumul cel mai potrivit pentru noi. Atata timp cat nu stim exact ce ne dorim, sau nu ne este clar ce este potrivit pentru noi, sunt sanse foarte reduse sa gasim acel job la care visam, dar nu stim sa-l definim. La fel se intampla si pentru cei care viseaza cu ochii deschisi la propria afacere, insa amana momentul pana la indepartate calende grecesti, incercand sa umple golul si frustrarea cu un nou job. Doar ca acea intregire de cele mai multe ori nu se intampla. Sau daca se intampla, acestia descopera repejor ca au ajuns la acelasi grad frustrare ca in jobul precedent, doar cu un nou sef.

    In momentul in care stii exact ce vrei, in care stii care este jobul potrivit pentru tine, claritatea dobandita te va ajuta sa iti gasesti mai usor si mai repede jobul dorit. Noi drumuri ti se vor deschide, oamenii potriviti care te pot ajuta, vor aparea ca din senin si oportunitatile care in trecut erau bine ascunse in realitati paralele, se vor materialiaza in cele mai neasteptate moduri.

  1. Panica – Panica impreuna cu sora ei buna, frica, sunt emotiile care te pot tine la ani lumina departare de cariera dorita. Si in general departe de toate lucrurile pe care le scrii cu entuziasm si speranta pe “wish list”-ul tau.

    Cei care experimenteaza panica sunt in general cei care si-au pierdut jobul sau isi cauta un nou job de mult (prea mult) timp, fara succes. Panica se instaleaza odata ce apar intrebarile “Oare ma va mai angaja cineva?”, “Sunt oare prea batrin/tanar?”, “Daca ceilalti sunt mai buni ca mine?”, “E ceva in neregula cu mine daca nu am reusit sa gasesc un job dupa atata timp?” si altele din categoria temerilor care parca raman scrijelite pe creier.

    Pentru cine se afla intr-una din situatiile de mai sus, oricat de teribile sau chiar infricosatoare pot parea, panica nu este cu siguranta solutia. Rezolvarea poate veni prin concentrarea pe obiectivul pe care ti-l doresti si increderea ca el se va realiza. Desigur, asta necesita ceva munca cu tine si in plus o incordare a muschiului “rabdarii”. Munca cu tine presupune sa iti reamintesti abilitatile tale, realizarile tale, lucrurile bune pe care le-ai facut, oamenii pe care i-ai instruit, contributia ta la diverse proiecte. De cate ori panica da semne ca vrea sa se instaleze abuziv si illicit in mintea ta, da-ti un “restart”si adu-ti aminte de toate lucrurile la care esti bun si de toate abilitatile pe care le poti folosi cu aceleasi rezultate bune si de acum incolo.

  1. Furia – Este adesea experimentata de cei care sunt de mult timp in cautarea unui job nou si de cei care si-au pierdut jobul. Acest sentiment este firesc daca te surprinde in astfel de circumstante nefericite, problema este sa nu devina o constanta, sa nu te lasi coplesit de ea si sa o emani prin toti porii, sabotandu-te singur! Ganduri de genul “toti angajatorii sunt niste nemernici”, “dupa atata timp cat am muncit in compania asta, m-au dat afara“, “toate joburile se dau pile”, “nu poti sa faci nimic in tara asta”, daca sunt rulate zilnic in mintea ta te pot duce intr-o zona periculoasa, de unde cu greu mai poti iesi. Furia poate fi utila pe termen scurt doar daca tw impinge la o contraactiune favorabila tie. Unii au depasit starea de furie, manie si deznadejde, si-au adunat gandurile si resursele si si-au deschis o mica afacere, altii s-au ambitionat sa demonstreze ca totusi se poate obtine un job decent si in Romania, chiar daca le venea sa strige in gura mare de pe acoperis “Opriti tara, va rog. Vreau sa cobor!”

    In concluzie, niciun lucru bun nu se intampla atata timp cat nu stii ce vrei, atata timp cat umbli cu pumnii stransi, cu maxilarele inclestata sau cu inima tremuranda. Claritatea iti ofera viziune si perspective altfel ascunse. Increderea iti da putere si iti deschide usi nevazute. Iar o minte limpede si neincrancenata te ajuta sa creezi si sa poti vedea dincolo de realitatea ce pare a fi incapatanat de gri.

 

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are noua ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

CE CONTEAZA CU ADEVARAT IN BATALIA PENTRU TALENTE IN 2017

brandul de angajator in 2017

Sursa: stocksnap.io

Se vorbeste de mai bine de un deceniu despre “batalia pentru talente”. Anul acesta fiind anul cu cea mai mare dinamica pe piata fortei de munca din ultimii 10 ani,  companiile vor fi nevoite sa isi foloseasca artileria grea pentru a castiga aceasta batalie. Cel mai important factor care va face diferenta va fi cat de puternic si atragator este brandul de angajator. Mai exact, conteaza acum cat de atractive sunt percepute  organizatiile lor de catre potentialii si actualii angajati.

Iata cateva metode prin care companiile isi pot redefini sau consolida brandul de angajator:

  1. Derularea unui proces de recrutare adecvat – Aceasta inseamna ca procesul de recrutare sa fie unul structurat, cu etape bine definite si mai ales intr-un timp bine determinat care sa se respecte. In aceasta perioada deficitara in talente, sunt de evitat si foarte paguboase situatiile in care recrutarea ajunge un “never-ending story”. Astfel ca un proces de recrutare care se intinde pe mult prea multe saptamani sau care este presarat cu tot felul de teste numerice si analitice pentru pozitii care nu vor folosi niciodata genul asta de abilitati numerice, duce de cele mai multe ori la pierderea candidatilor valorosi. Si de cele mai multe ori lasa o imagine proasta asupra companiei.

De asemenea, a nu se uita oferirea de feedback candidatilor care au fost la interviu, in cazul in care nu au fost selectati. Daca angajatorii ar fi constienti cat de mult conteaza acest lucru pentru candidati si pentru imaginea pe care o lasa prin acest gest aparent marunt, ar depune cu siguranta mai multe efort in transmiterea acestui feedback.

  1. Alinierea salariilor la realitatea pietei muncii din 2017 – Sunt inca o multime de angajatori care au ramas in urma cu salariile si beneficiile, unii functionand chiar dupa scheme valabile acum 5-6 ani. Realitatea este ca datorita dinamicii ametitoare a pietei muncii din ultima perioada, in multe domenii nici macar salariile care erau valabile anul trecut nu mai sunt de actualitate anul acesta. De aceea companiile ar trebui sa isi achizitioneze studii salariale facute recent in industria lor pentru a fi la curent cu tendintele pietei din acest punct vedere care este extrem de sensibile.

  2. Investitia in angajati – Este bine cunoscut ca cei mai buni promotori si ambasadori ai unei companii sunt chiar angajatii. Vestile se raspandesc in era internetului mai repede ca niciodata in istorie, iar brandurile se consolideaza cand ambasadorii sunt multumiti sau se subrezesc cand acestia sunt dezamagiti.

Sunt o multime de studii care arata ce isi doresc angajatii inceputului de sec XXI, nu o sa insist, doar o sa amintesc ca pe primele locuri se afla dezvoltarea abilitatilor, expunerea la programe de traininguri, obtinerea de certificari, precum si crearea unui plan de cariera. Acestea sunt benefice atat companiei cat si angajatilor, pentru ca se simt apreciati si luati in seama.

In ultimii ani a luat o mare amploare oferirea unor beneficii care fac spatiul de lucru mai agreabil si orele de munca mai placute. Astfel ca au devenit foarte populare salile de jucat tenis de masa sau biliard, salile de relaxare/motait, masajul la birou, “berea de vineri”. Toate acestea sunt absolute binevenite. Dar nu suficiente. Multi angajatori care au introdus astfel de beneficii nu inteleg de ce nu reusesc sa atraga suficienti candidati buni si de ce le pleaca totusi oamenii din companie. Raspunsul este – pentru ca s-au concentrat prea mult pe acest gen de beneficii “light” si nu suficient pe cele care conteaza cu adevarat.

  1. Cunosterea motivatiei angajatilor – Angajatorii trebuie sa afle chiar de la interviul de angajare sau in perioada de inductie ce anume motiveaza fiecare angajat. Pentru ca altfel, degeaba amenajeaza 3 sali de ping-pong si billiard si ii trateaza in fiecare vineri cu pizza si bere, daca pentru ei sunt altele lucrurile care conteaza cu adevarat si ii poate tine motivati. Acestea pot fi foarte diverse, de la un program de lucru flexibil, zile in care pot lucra de acasa, obtinerea de certificari, ateliere de dezvoltare personala, pana la implicarea in alte tipuri de proiecte si activitati.

  2. Recunoasterea si aprecierea performantei – Una din cele mai frecvente nemultumiri ale angajatilor fata de managementul companiilor pentru care lucreaza este lipsa recunoasterii meritelor. Si nu neaparat prin compensatii materiale. Majoritatea angajatilor in 2017 fac parte din generatia Y si angajatorii trebuie sa tina cont ca datorita social media este o generatie obisnuita cu validarea prin “like, comment and share”. Astfel ca pentru ei este esential sa primeasca aprecieri, aka “like”-uri atunci cand merita, atunci cand performeaza. Iar cand feedback-ul pozitiv este “share”-uit in fata echipei, acesta este cu atat mai apreciat.

In concluzie, organizatiile care in 2017 nu reusesc sa acorde importanta cuvenita brandului lor de angajator, vor avea de suferit atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Chiar daca prin investitii in campanii de recrutare vor reusi sa atraga angajati de calitate, realitatea pe care acestia o vor intalni in organizatie va determina in final abilitatea reala a companiei de a retine talente. Sau a le pierde! In favoarea competitiei.

De asemenea, sa nu uitam ca in curand vor intra pe scena vietii corporatiste cei din generatia Z, care isi doresc sa schimbe lumea, dar cu efort minim spre deloc. Provocarea va fi atunci si mai mare, pana la reinventarea mediului de lucru, spre altceva decat ceea ce  cunoastem noi acum.

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are noua ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

 

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

2017 – UN AN DIFICIL PENTRU RECRUTORI

Sursa: stocksnap.ioInceputul acestui an imi aminteste de perioada 2006-2007, cand era o provocare sa recrutezi chiar si absolventi fara experienta. Dupa cum au decurs lucrurile in ultimele luni din 2016 si in primele saptamani din 2017, fara indoiala, recrutorii au in fata un an greu.

In cele mai multe industrii, exista mai multe joburi disponibile decat aplicanti, astfel ca angajatorii vor trebui sa fie cat mai competitivi si cat mai creativi pentru a atrage cei mai buni candidati in organizatiile lor.

Semnele ca lucrurile stau asa deja au aparut: candidatii nu mai vin la interviuri, se razgandesc pentru ca drumul pana la sediu este prea lung, refuza ofertele, primesc contra-oferte mult mai multe decat in anii precedenti, au asteptari salariale mari spre nerealiste de multe ori, raportate la nivelul lor de experienta.

Redau aici cateva idei despre cum se pot adapta companiile la schimbarile ce au loc pe piata muncii si cum pot face “talent acquisition” in 2017 in mod profesionist si eficient:

  1. Sa trateze candidatii asa cum isi trateaza clientii – acele companii care au inteles cat este de important sa trateze potentialii candidati si personalul la fel de bine cum isi trateaza clientii, sunt cei care vor reusi sa atraga si vor avea si cei mai multi angajati valorosi si fideli. Candidatii anului 2017 asteapta o abordare personala, rapida si profesionista. Asta inseamna feedback la fiecare faza a procesului de recrutare. Asta inseamna ca nu trebuie sa astepte o luna sau chiar doua pana primesc un feedback, fie el si negativ. Asta inseamna punctualitate, asta inseamna o atitudine deschisa, cordiala in timpul interviului si nu una superioara si/sau insolenta.

  2. Sa fie prezenti in social media – majoritatea candidatilor cautati sunt cei din generatia Y, iar acestia, se stie, isi iau mai toate informatiile din mediul virtual. Companiile trebuie sa aiba un brand de angajator cat mai puternic si mai mult decat atat, sa interactioneze cu potentialii candidati prin social media, raspunzandu-le cat mai transparent si deschis la intrebarile si sugestiile lor.

  3. Sa poata sa raspunda cat mai clar intrebarii: “de ce sa lucrez la compania dumneavoastra”? – este crucial ca recrutorii sa le explice candidatilor inca de la prima interactiune cu ei, prin ce se deosebeste companie lor de competitie, care sunt posibilitatile de avansare, care sunt avantajele si beneficiile pe care le vor avea in organizatie. Din pacate in Romania nu prea exista transparenta in ceea ce priveste pachetul salarial si acest lucru nu este neaparat in avantajul companiilor, mai ales in cazul celor care ele platesc un salariu corect. Practica in multe companii este de a discuta aspectul salarial la ultimul interviu, iar aceasta amanare poate duce la pierderea candidatilor pe parcurs. Daca acestia sunt implicati si in alte procese de recrutare, aleg de cele mai multe ori prima oferta, neavand nicio idee daca cealalta sau celelalte companii ii pot oferi cat isi doreste.

    Evident, angajatorii care nu au salariile si beneficiile aliniate la oferta pietei in sectorul lor de activitate, vor trebui sa o faca, pentru ca altfel vor deveni o sursa de candidati pentru competitori.

  1. Sa simplifice si sa eficientizeze procesul de recrutare – daca in anii trecuti, companiile isi permiteau sa aiba procese de recrutare cu 3 sau chiar mai multe interviuri, anul acesta este de dorit sa simplifice si sa scurteze cat mai mult procesul de selectie. Managerii trebuie sa fie constienti ca vor trebui sa ia decizii rapide, pentru ca altfel vor pierde oameni experimentati si talentati care vor alege companiile unde managerii sunt mai decisi. In plus, un proces de selectie indelungat poate ridica semne de intrebare candidatilor despre cum se desfasoara lucrurile si cum se iau deciziile in organizatia respectiva.

Prin urmare, deviza Recrutorului in 2017 ar putea foarte bine sa fie: #dragacandidatuleteasteptcasicand

 

Autor: Elena Popa

———
Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are noua ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

RESURSE MAI UMANE IN 2017?

Resurse mai umaneCe transformari si ce actiuni ar trebui sa demareze organizatiile astfel incat sa faca din 2017 un an mai bun si mai prosper decat precedentii? un an in care sa angajeze candidatii cei mai potriviti? un an in care angajatii sa vina la job cu mai multa placere, sa se simta mai apreciati? un an in care companiile sa devina mai performante si mai dorite de candidatii valorosi? Hai sa vedem cateva dintre acestea:

Alinierea pachetelor salariale la oferta pietei – Sunt inca din pacate destule companii in Romania care nu au inteles ca vremea “crizei” a trecut si ca in ultimii 2-3 ani piata muncii a fost una foarte dinamica, cu o crestere apreciabila a numarului de joburi. Astfel ca multi angajatori s-au trezit in ultimul an ca le pleaca oamenii la companii care le-au oferit pachete salariale mult mai generoase, uneori chiar pana la 50%.

Aceste companii ar trebui ca in 2017 sa acceseze studii salariale in domeniul lor de activitate pentru a vedea unde se situeaza fata de competitie si sa regandeasca in mod realist bugetele pentru salarii si beneficii. Toate companiile isi doresc oameni valorosi, loiali, cu initiativa, pasionati, energici, dar destul de putine sunt dispuse sa ofere pretul corect pentru ei. E ca si cum cineva vrea sa cumpere un Ferrari, dar vine cu bani de o Dacie prafuita.

Crearea unui brand puternic de angajator – Niciodata in istorie nu a fost mai important decat acum crearea unui brand puternic. In era in care social media a devenit deja parte integranta din vietile noastre si vestile circula mai repede decat se face shopping-ul in sezonul de reduceri, este crucial ca imaginea organizatiei sa fie una cat mai buna si mai atractiva. Nu cred ca sunt prea departe vremurile in care companiile vor primi review-uri ca cele pe care le dam la hoteluri si restaurant sau scoruri la fel cum acordam filmelor. Asa cum azi notele noastre determina clasamentul filmelor pe  IMDb, vom avea probabil curand si ICDb, unde angajatii isi vor evalua la randul lor angajatorii si le vor da note. Iar candidatii isi vor selecta astfel mai facil si mai atent angajatorii.

In 2017 este un moment bun ca cei care nu s-au preocupat si nu au investit in consolidarea brandului companiei, sa o faca.

Investitia in angajati – In primul rand investitia in formarea si dezvoltarea angajatilor. Invatarea si performanta sunt foarte strans legate, de aceea invatarea nu ar trebui sa mai fie introdusa in categoria “nice-to-have”, respective las-ca-merge-si-asa.ro, ci ar trebui sa fie un “must have”. Dezvoltarea abilitatilor, expunerea la noi programe si instruirea in general este benefica atat companiei cat si angajatilor, pentru ca se simt apreciati si luati in seama.
In al doilea rand, investitia in starea de bine a angajatilor. Exista destule instrumente, nu neaparat dintre cele costisitoare pe cat de eficiente, pentru a creste starea de bine si de confort a angajatilor. Pornind de la implementarea programelor de tipul “work from home” un anumit numar de zile pe saptamana, pana la abonamente la fitness, fructe, masaj la birou, etc.

Conectarea angajatilor la un scop – Pentru angajatii secolului XXI si in special pentru cei din generatia Y, a aparut aceasta nevoie sa fie conectati la un scop mai mare decat simplu fapt de a avea un job si a-si plati facturile. Poate ca anul 2017 este un moment/an bun ca fiecare sa se intrebe: “In afara banilor, de ce ma aflu eu aici?” O companie unde oamenii merg doar ca sa castige bani este exact genul de companie numita generic “scarbici”.

Mai multa interactiune “human to human”- Traim in glorioasa era digitala, din ce in ce mai automatizata si mai “cloud-izata”, ceea ce inevitabil are un impact tot mai mare asupra business-ului, dar si asupra angajatilor.

Din multe puncte de vedere traim cele mai bune timpuri, in care multe lucruri se intampla mai usor, mai rapid, mai comod. O avem pe Siri care ne raspunde la cele mai traznite intrebari, o avem pe “Claudia”sau il avem pe “Tom”, care ne spune pe unde s-o luam cu masina pentru a ajunge mai repede la destinatie. Pe de alta parte, traim timpurile in care interactiunea umana nemijlocita este tot mai redusa. Sunt multe companii in care angajatii comunica preponderent prin email sau mesaje, desi sunt la un metru-doi distanta unii de altii. Este desigur mai facil, dar cu siguranta nu mai benefic pentru ei si implicit nici pentru companie aceasta robotizare+alienare a oamenilor sai.

Factorii de decizie si departamentul de HR trebuie sa gaseasca metode si solutii sa imbunatateasca nivelul si calitatea interactiunii intre angajati, din acelasi department, sau cu celelalte departamente.

 Noi roluri in HR – Pe masura ce organizatiile vor intelege cat de important si benefic este sa aiba angajati fericiti, pe masura ce vor fi interesate de starea lor de bine, vor aparea noi roluri in departamentul de HR. In unele organizatii acestea deja exista –“Health & Wellbeing” Specialist/ Manager, Mindset Coach, Recognition Programs Designers.

 Ce va doresc si imi doresc este ca pe masura ce realitatea ne devine tot mai virtuala si carierele tot mai digitale,  atat angajatorii cat si angajatii sa devina din ce in ce mai umani.

 

Autor: Elena Popa

———
Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are noua ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

CONTROVERSATII ANGAJATI SENIORI

Social Business BackgroundAngajatii seniori micAngajatii seniori micAngajatii seniori micEste o realitate ca multi angajatori se feresc sa angajeze persoane cu peste 20 de ani experienta.

Motivele invocate cel mai adesea sunt: lipsa de flexibilitate, rigiditate in gandire, lipsa energiei, uzura fizica si psihica, rezistenta la schimbare si o anumita greutate in integrarea in colective tinere si in folosirea noilor tehnologii.

Adevarul este ca unii dintre seniori chiar sunt “vinovati”de aceste neajunsuri/defecte. Insa greseala pe care o fac angajatorii este ca ii considera pe toti la fel. Ca ii dau pe toti la o parte “by default” si nu le ofera nici macar sansa unei discutii. Am intalnit destui seniori foarte flexibili, deschisi la nou, pasionati de munca lor, care erau cu mult mai productivi decat colegii lor mai tineri.

Inainte de a respinge din start candidatura unei persoane trecute de prima tinerete, companiile ar trebui sa ia in calcul urmatoarele aspecte:

  1. Acesti oameni vin cu o valoroasa experienta in spate, experienta care poate face diferenta in situatii critice.

  2. Seniorii trateaza problemele cu o maturitate aparte, atait profesional, cat si in aspectele cotidiene.

  3. Angajatii cu experienta sunt dintre cei mai loiali angajati posibili. Cei mai multi vin sa stea pe termen lung si nu vor pleca la prima oferta cu cateva sute de lei mai mare sau pentru o pozitie mai buna.

  4. Angajatii peste o anumita varsta au o flexibilitate mai mare in ceea ce priveste orele de program, iar daca au copii, acestia sunt de regula mari si nu mai au nevoie de mult de asistenta parintilor.

  5. In privinta zilelor de concediu medical si a zilelor libere solicitate, contrar mitului urban, seniorii au statistic mai putine zile de absenta decat colegii lor mai tineri.

  6. Angajatii seniori, tocmai datorita varstei, sunt mult mai responsabili si de incredere, astfel ca vor contribui semnificativ in echilibrarea relatiilor intr-o echipa.

  7. Persoanele cu o vechime mare in munca pot fi modele si mentori pentru colegii lor mai tineri, crescand astfel performantele de ansamblu ale echipei.

  8. Oamenii cu experienta indelungata au nevoie de foarte putin training sau chiar deloc.

  9. De multe ori asteptarile lor salariale nu sunt mari, ci in general sunt la nivelul pretentiilor unei persoane cu experienta de 7-10 ani. De la o anumita varsta si un anumit nivel profesional, banii nu mai conteaze atat de mult pentru un senior, existand alte motivatii care le aduc implinire si satisfactie profesionala. De exemplu, bucuria de a darui din cunostintele si experienta lor si de a vedea cum se dezvolta sub ochii lor cei tineri.

  10. Prin maturitatea lor ei transmit clientilor incredere, credibilitate si respect.

 

Prin urmare, atat angajatorii cat si seniorii ar trebui sa fie mai flexibili si mai deschisi, pentru a ajunge la cel mai benefic mod de colaborare, de tipul “win-win”.

Persoanele cu experienta ar trebui sa inteleaga ca lucrurile nu se mai intampla ca “pe vremea lor” si sa priveasca schimbarea si noua tehnologie ca factori de progres si sa nu le perceapa ca “tusea si junghiul” organizatiei.

La randul lor, atunci cand fac angajari, companiile trebuie sa aiba in vedere tot mai serios aceasta categorie care de multe ori este data pe nedrept la o parte si sa nu neglijeze contributia pozitiva pe care acestia o pot aduce, prin reducerea fluctuatiei de personal si implicit a costurilor.

 

 

 

 

 

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are noua ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail