2018 – ANUL IN CARE CANDIDATII SI-AU ALES ANGAJATORII

carma vas directie

Sursa imagine: https://stocksnap.io/photo/JG8AXYUVU3

Mai este o luna pana la sfarsitul lui 2018, un an dificil, de “cod rosu”, pentru recrutori si angajatori.

Iata o retrospectiva a principalelor evenimente din acest an care au afectat piata fortei de munca din Romania:

  • Trecerea CAS și CASS exclusiv in sarcina salariatilor. Masura nu a afectat foarte mult angajatii, pentru ca marea majoritate a companiilor nu a redus salariul net, ci a marit salariul brut sau a gasit alte solutii (de exemplu, acordarea unui bonus lunar) pentru a mentine salariul net la acelasi nivel. Initial, au fost cateva balbe ale guvernului in ceea ce priveste scutirea de impozit pentru IT-isti, insa au revenit in Februarie mentinand acest beneficiu neschimbat. Tot din Februarie s-a aprobat scutirea de impozit si pentru angajatii cu studii medii care lucreaza in IT.

  • Salariul brut minim pe economie a atins anul acesta suma de 1900 RON.

  • Salariatii de la stat au ajuns sa castige cu 60% mai mult decat salariatii din mediul privat – conform datelor publicate in luna Septembrie de Institutul National de Statistica, salariul mediu in administratia publica a fost de peste 4.200 de lei, in timp ce un angajat in mediul privat castiga in medie circa 2.600 de lei net.

  • Introducerea GDPR-ului – Acest regulament a intrat in vigoare in luna Mai si a avut un impact asupra intregului mediu de business din Romania. In zona recrutarii, impactul a fost ca a ingreunat destul de mult procesul de colectare si stocare a datelor candidatilor. Totodata si depunerea CV-urilor din partea candidatilor a devenit mai greoaie si mai consumatoare de timp.

  • S-a votat legea care permite munca de acasa – In luna Aprilie s-a votat legea privind telemunca, care permite salariatiilor sa munceasca de acasa sau din alt loc in afara de sediul angajatorului lor, in anumite conditii.

  • Romania a ajuns in 2018 pe locul doi în lume, dupa Japonia, in topul tarilor cu cel mai mare deficit al fortei de munca. Conform unui studiu Manpower, 4 din 5 companii din tara noastra se confrunta cu lipsa de personal.

  • Rata somajului a ajuns la minime istorice- Conform ANOFM, in luna Octombrie rata somajului a fost in judetul Ilfov de 0.6%, 0.81% in judetul Timis, 1,35% in Bucuresti, iar in judetul Cluj aceasta a fost de 1,36%.

  • Am inceput sa importam tot mai mult forta de munca. Companiile care au recurs la aceasta solutie au fost cele din Horeca, industria manufacturiera si constructii. Inspectoratul General pentru Imigrari a confirmat ca in primele sapte luni ale anului s-au emis 4.395 de noi premise pentru muncitori non-UE, in special din Vietnam, Turcia, Nepal, Serbia, Sri Lanka, China si Republica Moldova. Numarul muncitorilor straini din Romania a atins anul acesta un nou maxim, respectiv 17.000 de persoane.

In acest context, de maxime si minime istorice, de noi legi si reglementari, au fost companii care au inteles ca trebuie sa se adapteze din mers la toate aceste schimbari si sa gaseasca solutii pentru a-si mentine angajatii si pentru a atrage noi resurse. Solutiile adoptate au fost: un proces de recrutare bine pus la punct, cu interviuri care nu s-au intins pe luni de zile, flexibilitate, programe de retentie, promovari, acordarea de beneficii, bonusuri, cresteri salariale.

Au fost insa si angajatori care au refuzat sa accepte realitatea anului 2018 si au ramas intepeniti in mentalitati, cifre, procese si proceduri care sunt puternic defazate fata de starea de fapt si de transformarile ce se petrec sub ochii lor pe piata fortei de munca.

Pentru ca anul 2018 a fost anul in care candidatii si-au ales angajatorii. Iar companiile care au refuzat sa accepte acest fapt, au ramas luni de zile fara oameni in pozitii cheie, au ramas fara oameni in productie si/sau au asistat frustrati cum le pleaca oamenii buni, unii dintre ei fara a incerca sa-i opreasca sau doar mimand incercarea de a-i retine, oferindu-le motive sa ramina din pozitia faraonului care se adreseaza sclavului de la baza piramidei.

Speranta mea este ca macar acum, in al doisprezecelea ceas, in luna a 12a a anului, acestia din urma sa invete din greselile pe care le-au facut in 2018. Nu de alta, dar nici 2019 nu se prevede a fi un an in care deficitul fortei de munca sa scada, iar noua generatie care va intra pe piata muncii va fi una nerabdatoare, pragmatica si deloc dispusa accepte prea multe compromisuri.

 

Autor: Elena Popa

 

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are treisprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

DESPRE RETENTIA ANGAJATILOR

Loialitate colaborare

Sursa imagine: https://stocksnap.io/photo/DPDCWBKO7K

In perioada urmatoare, retentia angajatilor ar trebui sa se afle in centrul atentiei oricarei companii care se respecta si care isi doreste angajati loiali. Angajatorii trebuie sa fie constienti ca traim intr-o perioada in care deficitul fortei de munca este la un nivel fara precedent in Romania.

Pentru acest moment dificil, iata cateva metode prin care organizatiile isi pot imbunatati rata de pastrare a angajatilor in cadrul companiei:

  1. Programe de cresterea a calitatii lidershipului- Este bine stiut ca un management bun este crucial pentru a mentine angajatii loiali.

In aceste programe managerii ar trebui sa fie invatati sa se elibereze de prejudecati (de exemplu, prejudecatile privind angajarea unor specialisti trecuti de o anumita varsta), sa fie instruiti sa nu trateze diferential membrii echipei, decat strict pe criteriul performantei.

De asemenea, in procesul de recrutare al managerilor, pe langa testele uzuale de personalitate, ar trebui introdus si un test de inteligenta emotionala. Mare parte din angajati aleg sa plece (sau sunt fortati sa plece) din organizatie pentru ca managerului direct ii lipseste aceasta componenta de inteligenta emotionala, chiar daca din punct de vedere tehnic acesta poate exceleaza. Astfel, apar adesea una sau mai multe din situatiile:

- managerul nu isi asuma responsabilitatile rolului sau

- nu este capabil sa inteleaga reactiile si emotiile subordonatilor sai

- evita sa discute cu ei si sa ii cunoasca mai indeaproape

- are o empatie ce tinde spre zero

- reactioneaza complet neadecvat in momente critice, fie acuzand subordonatii de greseli ce nu le apartin, fie devenind agresiv verbal.

- prefera sa se inconjoare de “yes-meni” si nu suporta sa fie contrazis, chiar daca i se aduc argumente viabile.

  1. Alinierea pachetului salarial cu cererea pietei – Ingrijorator de multe companii si-au pastrat salariile la nivelul anilor precedenti, neintelegand ca ce se intampla in 2018 pe piata fortei de munca nu mai are nicio legatura cu ce se intampla acum 2-3 ani, respectiv chiar in urma cu jumatate de an. Dinamica pietei muncii este una nemaintalnita pana cum, iar candidatii care au experienta si un set de abilitati, sunt vanati de concurenta prin toate metodele posibile. De asemenea, un program de performanta bine pus la punct ar putea contribui la rentabiliarea costurilor cu salariile poate prea mari intr-o piata hiper-competitiva.

  2. Setarea realista a asteptarilor privind incarcarea si performanta angajatilor – Se intampla frecvent, din pacate, in multe organizatii ca angajatii sa faca joburile a doi sau chiar trei colegi, ajungand la o incarcare mai mult decat apasatoare. Inevitabil, acestia ajung in scurt timp la burnout si isi pierd treptat eficienta si ultimele resurse de motivare.

  3. Respect pentru angajati – Multi manageri uita ca traim in sec XXI, in care angajatii asteapta sa fie respectati si tratati corect si isi imagineaza ca pozitia de dumnezeu e vacanta.

Respectul pentru angajati nu se refera doar la sustinerea unui dialog civilizat si deshis, ci inseamna respectarea timpului liber si asigurarea echilibrului viata-munca. Nu poti sa te astepti la loialitate din partea unui angajat care munceste in mod constant peste 10 ore pe zi, uneori chiar si in week-end.

  1. Definirea unui plan de cariera pentru angajati – O buna parte din angajati vor pleca din companii, chiar daca au manageri competenti si sunt bine platiti. Aceasta categorie de angajati pleaca pentru ca nu mai au unde avansa si nu se mai pot dezvolta. De aceea, este crucial pentru angajatori sa stabileasca un plan de cariera pentru fiecare angajat si sa discute cu ei variantele posibile privind traseele lor profesionale.

In concluzie, este pacat de consumul considerabil de energie, efort si resurse financiare pentru atragerea si angajarea talentelor, daca odata ajunsi in organizatie, managementul nu ii poate retine, oferindu-le un mediu de lucru prietenos, sanatos, echilibrat si reale posibilitati de a se dezvolta in acea companie.

 

Autor: Elena Popa

 

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are treisprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

BRANDUL DE ANGAJATOR – UN“MUST HAVE” IN 2018

Brandul de angajator

Sursa imagine: https://stocksnap.io/photo/SASICHFDPC

Faptul ca in acest moment piata muncii este una in favoarea candidatilor nu mai este nici o noutate pentru nimeni. Toti angajatorii o simt, fara indoiala, mai mult decat si-ar dori.  Sunt nu putine companiile care ajung sa refuze proiecte si comenzi din lipsa de personal calificat.

O statistica recent facuta public de unul din cele mai mari portaluri de joburi arata ca numarul de joburi oferite de companii in prima jumatate a anului curent este mai mare decat cel din anii anteriori crizei (2007/2008).

In acest context, cel mai bun lucru pe care il pot face organizatiile este sa isi puna la punct o strategie coerenta pentru crearea sau consolidarea unui brand de angajator puternic si tentant.

Primul demers pe care orice companie ar trebui sa il faca, este sa aiba pregatit un raspuns convingator si cu argumente solide la intrebarea candidatilor: “De ce sa va aleg pe voi? De ce sa aleg compania voastra?”. Surprinzator de putine organizatii au un raspuns coerent si convingator la aceasta intrebare legitima. Orice interviu ar trebui sa inceapa cu aceasta expunere. Hiring managerii si oamenii de HR ar trebui sa le prezinte candidatilor toate informatiile relevante, incepand de la proiecte, echipa, balanta work-life, responsabilitatile jobului cat mai detaliat si mai corect descrise, cultura companiei, valorile organizatiei, tot ceea ce poate constitui un atu.

Desigur, valorile ar fi de dorit sa nu fie doar exercitii de literatura imaginativa pe hartie, sa-ti dea lacrimile cand le citesti/auzi, iar apoi sa nu te mai poti opri din plans cand, odata angajat, sa constati ca a fost doar versiunea “demo” a ceea ce se intampla efectiv in companie.

In acelasi registru, si compania ar trebui sa fie prezentata cat mai realist in fata candidatilor. Din disperarea de a atrage talente, unii angajatori au deseori tendinta sa impacheteze realitatea intr-un ambalaj sclipitor, care insa are prea putina legatura cu situatia reala din respectivele organizatii. Ca in bancul rupt direct din realitate: “De ce sa te duci in alta parte ca sa fii pacalit? Vino la noi.”

Oricat de tentanta este aceasta practica de a vopsi gardul in culori pastelate, nu este deloc de recomandat, pentru ca mereu, din nou si in reluare s-a dovedit a fi una 100% paguboasa. Proaspetii angajati, odata ce dau ochii cu “leopardul”, isi strang urgent lucrusoarele si pleaca, nu inainte de a umple social media si a comunica tuturor cunoscutilor experienta de maioneza taiata pe care au avut-o in compania respectiva.

Efortul companiilor in crearea unui brand puternic nu ar trebui sa fie unul supraomenesc/colosal, atata timp cat organizatiile respective au suficiente puncte forte. Este chiar simplu, pentru ca cei mai buni si mai la indemana ambasadori sunt cei care se afla pe statele lor de plata si care, la randul lor, pot atrage usor alti angajati, cu aceeasi viziune si aceleasi valori.

In concluzie, in aceasta perioada “de criza” din punct de vedere al fortei de munca, organizatiile care nu isi pun oamenii cu adevarat pe primul loc, care nu acorda importanta cuvenita brandului de angajator si nu sunt dispuse sa ia nicio masura in acest sens, nu vor putea sa atraga si nici retine acei candidati (tot mai putini) care pot sa le aduca plus valoare. Doar vor asista neputinciosi cum fostii lor angajati sau potentialii angajati vor aduce profit companiilor care au investit efort, timp si bani in strategii de marketing si employer branding. Si pariez ca multi dintre ei vor da vina pe statul… perpendicular.

Autor: Elena Popa

 

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are doisprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

 

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

DE CE ESTE IMPORTANT SA OFERI ECHIPEI TALE FEEDBACK-UL POZITIV?

leadership sec 21

Sursa imagine: stocksnap.io

Unul din cele mai frecvente motive de nemultumire pe care il aud de la candidati este lipsa feedback-ului pozitiv si a recunoasterii meritelor lor din partea sefilor.

Multor manageri le este mai usor sa dea feedback negativ si sa se concentreze pe lucrurile care nu merg bine si/sau pe aspectele care trebuie imbunatatite. In situatiile in care angajatul performeaza foarte bine si are rezultate bune, acestea nu primeste decat o suparatoare tacere si o frustranta ignorare. Destui candidati cand au fost intrebati care sunt calitatile lor apreciate de actualii sau fostii manageri, au raspuns ca si-ar dori si ei foarte mult sa le stie, dar realitatea este ca nu le-au fost niciodata aduse la cunostinta. Absenta feedback-ului pozitiv, in timp, da nastere multor frustrari si lasa locul unui pronuntat sentiment de demotivare.

De aceea, recunoasterea eforturilor, meritelor si a performantei, fie si numai verbal, poate avea un impact considerabil asupra angajatilor si a productivitatii acestora.

Iata cateva motive pentru care oferirea feedback-ului pozitiv este atat de importanta:

  1. Imbunatateste performanta angajatilor

     Performanta este foarte strans legata de starea de bine a angajatilor. Atata timp cat membrii echipei primesc in mod constant feedback pozitiv, acestia vor sti ca fac bine ce fac si isi vor folosi energia pentru a avea rezultate si mai bune. Mai mult decat atat, psihologic vorbind, nu vor vrea sa isi dezamageasca managerii si vor dori ca acestia sa aiba si mai multe motive sa ii aprecieze si sa ii laude.

    Un alt efect pozitiv al exprimarii pretuirii fața de angajati este cresterea creativitatii acestora. In mod constient sau chiar inconstient, angajatul va cauta noi metode si actiuni prin care sa devina si mai bun in ceea ce face.

    Feedback-ul insa trebuie sa fie dat imediat si trebuie sa fie cat mai specific, astfel ca nu este suficient sa li se spuna colegilor un simplu “bravo”, “felicitari”, “ai facut o treaba buna”, ci este important sa se puncteze ce anume au facut bine si ce a fost apreciat in mod deosebit in actiunile lor. Aceasta abordare este extrem de eficienta, pentru ca ajuta angajatul sa continue pe un trend ascendent si sa devina si mai performant.

  1. Creste motivatia si increderea in sine a subordonatilor

    Este in natura umana sa iti doresti sa te simti apreciat. Este bine stiut ca acei copii care sunt apreciati si laudati se dezolta mai repede si mai armonios si sunt mai creativi decat cei care sunt vesnic criticati. Acelasi lucru se intampla si cu oamenii maturi. Infloresc, stralucesc si dau tot ce e mai bun atunci cand sunt apreciati. Mai mult decat atat, sentimentul de apartenenta la acel job se accentueaza si angajatii simt ca au un sens, ca aduc o contributie semnificativa in comunitatea/organizatia in care isi petrec cea mai mare parte a zilei. Toate acestea duc la sporirea motivatiei si increderii lor in sine. Pentru unii oameni, validarea venita din exterior conteaza enorm, pentru altii mai putin, insa nu exista nici un om care sa nu simta bucurie si sa nu se vada intr-o lumina mai favorabila atunci cand este apreciat. Si acest lucru, marunt poate in ochii managerului, poate face diferenta intre un profesionist mediocru si demotivat, fața de unul de succes si loial.

  1. Imbunatateste buna dispozitie atat a angajatilor, cat si a managerilor care il ofera

    Atunci cand se ofera apreciere si recunoastere, beneficiile nu sunt numai pentru cei care le primesc, ci, in egala masura si pentru cei ce le ofera. Orice cuvant spus, fie el pozitiv sau negativ, genereaza inauntrul persoanei care l-a rostit aceeasi energie si incarcatura cu care l-a emis. De aceea, dupa o controversa verbala, orice persoana se simte secatuita de putere si energie, si respectiv dimpotriva, dupa o interactiune pozitiva, in care ofera apreciere, nivelul de energie devine unul mai ridicat in ambele persoane.

    Motivul cel mai frecvent declarat sau invocat, pueril si pagubos totodata, pentru care unii manageri aleg sa nu isi exprime verbal aprecierea este de teama ca angajatul sa “nu si-o ia in cap”, “sa nu se culce pe o ureche” sau… sa nu ceara o marire de salariu. Un motiv real pentru care unii nu folosesc cuvinte de apreciere, este ca majoritatea nu au primit la randul lor laude de la fostii formatori/manageri/parinti poate, astfel incat nu sunt obisnuiti sau nu stiu cum sa o faca. Considera ca angajatii “doar si-au facut jobul”, minimizand astfel orice succes sau realizare ale acestora. De asemenea, se intampla adesea ca managerii sa neglijeze comunicarea feedback-ului pozitiv top performerilor, concentrandu-se in special pe cei cu o performanta mai slaba, omitand faptul ca si cei dintai au nevoie in egala masura sa stie cum sunt apreciate rezultatele lor.

    Mai este o precizare care trebuie facuta: aprecierea si laudele trebuie sa fie autentice, pentru ca orice persoana va simti cand acestea sunt facute sincer si cu onestitate sau… sunt doar “lip service”, ca si cum li s-ar oferi un tiramisu cu urzici.

    In concluzie, transmiterea adecvata a feedback-ului, in mod echilibrat a celui pozitiv si/sau negativ, ar trebui sa fie una din abilitatile cruciale ale unui manager.  Un manager eficient va  oferi in mod constant recunoastere angajatilor, iar acestia, la randul lor, vor deveni mai productivi. Profesionistii care simt ca munca lor este apreciata de manageri vor fi mai motivati si nu vor dori sa plece de la joburile lor. In plus, va ajuta la crearea unui climat sanatos, pozitiv, placut, ceea ce nu poate fi decat benefic pentru angajati, iar implicit si pentru organizatie.

 

Autor: Elena Popa

 ———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are doisprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

CINE SUNT TALENTELE? SI CE FACEM CU ELE?

Cine sunt talentele

Sursa imagine: stocksnap.io

De mai bine de un deceniu, tot auzim de criza talentelor. Dar hai sa vedem cine sunt aceste talente pe care ii vaneaza majoritatea angajatorilor?

Cei care se incadreaza in categoria “talente” sunt acei candidati cu 5-10 ani experienta. Ei sunt angajatii care au suficienta experienta si suficiente abilitati ca sa isi faca jobul de la satisfacator la foarte bin si pe bani relativ putini raportat la nivelul lor de expertiza.

Cei din acest grup mult-cautat de candidati au anumite asteptari de care angajatorii ar trebui sa tina cont, daca ii vor in echipele lor. Iata-le pe cele mai importante:

  1. Isi doresc un pachet salarial care sa le asigure un anumit confort - Sa nu uitam ca acestia se incadreaza in categoria de varsta 27-33 de ani, varsta la care se casatoresc, isi intemeiaza familii si isi fac imprumuturi la banci sa isi cumpere locuinte. Atata timp cat preocuparea lor va fi cu ce bani isi vor plati ratele la banca si cum vor reusi sa isi intretine familia , iar situatia lor va fi apasatoare, stresanta si nerezolvata –  nu e de asteptat sa fie productivi, motivati si sa le sclipeasca ochii de entuzism. Chiar daca vor fi asa la inceput, dupa un timp, stresul si anxietatea cauzate de grijile de acasa, vor face din ei niste angajati apatici si complet nemotivati. Am intalnit candidati care fiind foarte motivati de partea financiara (atentie! nu vorbesc aici de mercenarii de profesie), pentru ca in perioada respectiva a vietii lor acest aspect era cel mai important, au performat excelent, tocmai pentru ca isi gaseau automotivarea in contributia pe care o aduceau familiei. Acestia fac fața cu succes unor situatii de stress si/sau presiune mari, in comparatie cu altii care nu sunt atat de motivati de partea financiara. Asadar, nu va indoiti si nu eliminati candidati care sunt suficient de naivi si de sinceri sa declare ca motivatia lor pentru o schimbare este cea financiara. Pot sa va asigur ca si destui care declara la interviu alte motive, sunt in primul rand motivati financiar. Doar ca acestia au invatat sa fie “corecti politic” in exprimare. Iar cei care nu se incadreaza in aceasta categorie sunt eliminati “by default”.

  2. Isi doresc sa invete, sa se dezvolte profesional – Este perioada cea mai buna pentru ei sa invete si sa acumuleze. In era tehnologiei, in care tot ce era nou ieri, azi este déjà obsolet, acesti angajati sunt foarte constienti ca fara a ramine la curent cu tot ce este nou, nu vor putea progresa si nu vor putea atinge performanta. Iar progresul angajatilor devine progresul firmei care promoveaza asta.

  3. Isi doresc un program flexibil si o balanta echilibrata work/life – Dupa ce si-au vazut parintii epuizati si vesnic absenti din vietile lor de copii, tinerele talente isi doresc sa nu mai repete greselile parintilor si sa isi gaseasca timp pentru ei si familiile lor. Adeseori un program flexibil, combinat cu”work from home” si/ sau cu vinerea scurta poate face o diferenta uriasa in atragerea si retinerea acestora. Tine de managementul companiei ca angajatii sai sa lucreze dupa conceptul “work smarter, not harder”.

  4. Isi doresc manageri de la care au ce invata – Unul dintre cele mai demotivante lucruri pentru un tanar talent este sa vada un manager incompetent, slab, lipsit de transparenta, care nu stie sa dea feedback, care nu stie sa aprecieze eforturile echipei, care isi asuma singur meritele acesteia sau care nu isi asuma greselile, dand vina pe echipa.

La polul opus “talentelor” gasim o alta categorie de candidati, mult mai numerosi si mai bine pregatiti decat primii: sunt candidatii supracalificati. Intr-un mod aproape de neinteles, supercalificatii sunt tratati ca niste non-talente. Trist si contra-productiv este ca in multe companii, CV-urile profesionistilor cu 10+ ani experienta sunt introduse fara a clipi sau in cel mai bun caz, cu o usoara jena, in sertarul “supracalificatilor”. Si lasate acolo. Probabil pentru totdeauna. Considerate ca niste calorii goale, de care nimeni n-are nevoie. Fara sa realizeze ca oamenii care sunt in spatele acelor CV-uri pot fi exact cei care aduc plus valoare rapid si cei care pot duce compania la un nivel pe care angajatorii nici nu si-l imagineaza. Iar pretul pe care l-ar plati acestora ar fi in medie doar cu cca 20-30% mai mare decat in mod normal, in timp ce beneficiile si profitul ar putea fi incredibil mai mari de atat.

La nivel declarativ, multi angajatori afirma ca nu conteaza asteptarile salariale, important este sa gaseasca omul potrivit. Insa in momentul cand gasesc acel om potrivit, iar asteptarile lui sunt, firesc, corelate cu nivelul sau de experienta si abilitati, brusc acestia isi dau seama ca de fapt ei isi doresc o persoana “cu potential, care sa isi doreasca sa creasca.” In traducere libera – “cineva ieftin, cu ceva experienta si care este dispus sa vina pe banii pe care ii oferim noi.”

In concluzie:

  • Talentele nu se atrag si mai ales nu se pastreaza cu promisiuni fara acoperire, cu “medii prietenoase” doar pe hartie si cu “salariu atractiv” doar pentru piata muncii din Nigeria.

  • Exista o categorie de angajati dovedit-talentati, care pe nedrept si in mod pagubos este ocolita la angajare si care poate aduce beneficii imense companiilor. Trebuie doar deschise sertarele. Si mintile.

 

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are unsprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

CV DE MAMA: DE LA DIVERSIFICARE LA CREATIVITATE SI MULTITASKING

CV de mama

Sursa imagine: stocksnap.io

Gasesc ca ar fi utila o lista cu abilitatile pe care femeile le dobandesc sau si le perfectioneaza dupa ce devin mame. Probabil ca multe dintre angajatele-mame, dar si multi angajatori, nu constientizeaza cat de utile pentru business pot fi aceste aptitudini si calitati care pot fi utilizate cu succes in cariera.

Iata asadar lista mea cu punctele forte ale angajatei-mama:

Creativitate – Creativitatea este o cerinta de baza in fisa postului unei mame. Si nu vorbim de acea creativitate cand ai toti neuronii turati la maxim, ci vorbim de creativitatea in conditii de oboseala cronica, cand de vreo 5 ani nu mai stii ce inseamna sa dormi 7 ore fara intrerupere. De exemplu, seara, cand vine (in sfarsit!) ora de culcare si mama a ajuns oricum sa functioneze pe avarii, invoaca toti maestrii spirituali si se roaga la toti sfintii protectori de oameni epuizati fizic&mental, ca dragalasul sau copil sa adoarma dupa prima poveste. Insa, desigur, in 99% din cazuri lucrul acesta nu se intampla si aude invariabil vocea aia cristalina care ii spune: “dar mie nu-mi place cum se termina povestea asta” sau  “m-am plictisit de povestea asta, vleau alta”. Cu ultimii doi neuroni ramasi functionali mama inventeaza cele mai fantastice personaje si cele mari reusite sfarsituri de poveste, care ar face-o invidioasa si pe J.K. Rowling. Precizez ca in zilele cele mai proaste ale mamei, povestile inventate sunt un amestec tragi-comic intre Alba ca Zapada, cei 3 Purcelusi si Punguta cu 2 bani.

De asemenea, tot mama e aceea care este in stare sa plasmuiasca “dansul tocanitei de legume”sau “balada piureului de broccoli”pentru a convinge un pui de om care are ca motto in viata haiku: “nu, nu, nu, nu, nuuuuu vrieaaau”, va asigur ca poate sa creeze din nou bing-bang-ul.

Diplomatie- Diplomatia este un “skill” care se dezvolta mai mult sau mai putin fortat atunci cand esti mama. Pentru ca o mama aude de cel putin cinci ori pe zi intrebari de genul: “Cum? Are atatea luni si nu ai inceput diversificarea? Eu la varsta lui deja ii dadeam la al meu salamior si crenvustei”,  sau : “Uite-te la el, e leit taica-su! Nu mai faci unu’? Sa ai si tu un copil care sa semene cu tine “. O mama incepatoare va trece prin toate fazele firesti de la indignare si revolta pana la furie necontrolata. Dar o mama profesionista, cu ștate vechi, va flutura ca raspuns acel zambet care ascunde elegant toate urarile de bine catre persoanele cele iscoditoare. De aceea recomand calduros tuturor angajatorilor, cand toate metodele cunoscute voua, esueaza intr-o situatie unde se cere maxima diplomatie, apelati la o angajata-mama.

Rabdare. Indelunga Rabdare - Dupa ce a ascultat de circa 1374 de ori “Iepuras Coconas”, “Ratustele mele” si “Oac oac diri diri dam” si a urmarit de minim 295 de ori episodul cu poneiul Rainbow Dash, un meeting prelungit de 3 ore cu cinci manageri nervosi este pentru o angajata-mama ca o zi la spa.  Cand colegii ei ajunsi la capatul rabdarii, bâțîie nervos din picior si se joaca exasperați cu pixul, pe angajata-mama, gandul ca, daca era acasa, trebuia sa curete in timpul asta piureul de morcovi de pe gresie+4 pereti, sa stranga 2 saci cu jucarii si sa raspunda la un zilion de “de ce”-uri, o alimenteaza cu resurse nebanuite de rabdare pentru inca 25 de excel-uri si 12 prezentari in powerpoint.

Managementul costurilor - Nu exista persoana mai capabila sa eficientizeze costurile decat o mama care, dupa ce a cheltuit aproape salariul pe un an pe trei mii de jucarii, plusuri, masinute, ponei si lego, constata naucita ca “jucaria” favorita a copilului este o banala punga de la Mega.

Abilitati de influentare si de negociere- Orice persoana care a sustinut sute de lungi tratative cu niste persoane incapatinate si absolute nerezonabile in ceea ce priveste mancarea, ora de trezire, ora de somn, facutul temelor sau banii de buzunar, in majoritatea cazurilor obtinand acorduri profitabile, va putea face fata cu succes la cele mai dificile negocieri in business.

Desigur ca mai sunt o multime de alte abilitati si calitati pe care o mama le poate trece fara nicio rezerva in CV, de exemplu: rezistenta la stress, multitasking, managementul timpului, managementul crizei (sau crizelor) si inca altele pe care probabil ca le-am omis si pe care chiar va rog sa le adaugati.

                          Concluzia?  E clara:

In Moms We Trust

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are unsprezece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

LEADERSHIP IN SECOLUL XXI: DE LA MICROMANAGEMENT LA INCREDERE

leadership sec 21

Sursa imagine: stocksnap.io

Citeam acum ceva timp un interviu cu un manager care, printre altele, povestea cum angajatii lui il fura si cum principala lui grija si preocupare era sa ticluiasca strategii pentru a-i prinde cu mana in buzunarul firmei, respectiv al lui. In tiparul lui de gandire nu existau angajati care nu fura, ci doar angajati care fura mai mult sau mai putin. Si apoi se plangea dansul ca nu avea timp sa creasca afacerea, pentru ca toata energia si creativitatea lui erau indreptate inspre noi metode de stopare a furtului si pedepsire a faptasilor. Pentru ca, nu-i asa? “greselile se pot corecta, dar erorile nu”.

Peste catva timp cel mai probabil vom citi un nou articol in care managerul nostru isi va fi perfectionat metodele anti-furt, in timp ce angajatii isi vor fi perfectionat metodele de sustragere.

Atata timp cat viziunea managerului, respectiv al proprietarului despre subordonatii lui, despre angajatii validati si angajati de el insusi, este ca acestia sunt hoti, lenesi, neproductivi sau incapabili, acestia vor si confirma cumva ce se asteapta el din partea lor. Iar el nu va fi niciodata un lider, ci doar un “sef”.

Stilul de management din sec XX a fost unul bazat pe control si micromanagement – cei doi criminali in serie ai motivatiei angajatilor secolului trecut. Lucrurile trebuie sa se schimbe in sec XXI, pentru ca oamenii de azi care sunt in permanenta controlati, vor avea motivatia sub  nivelul marii. Iar demotivarea/motivarea fracturata ii va aduce inevitabil in zona neproductivitatii si a lipsei de implicare. Lipsa increderii in angajati  se regaseste in ultimii ani cel mai adesea in situatiile in care angajatorul refuza sa ii lase sa lucreze de acasa. Nu are sens sa angajezi oameni valorosi si apoi sa ii supui unor reguli stupid de restrictive. Nu are sens sa angajezi performeri de top si apoi sa ii tii in lesa.

La polul opus este stilul de management care acorda incredere. Increderea managerului responsabilizeaza echipa corect aleasa si creaza o vibratie superioara in randul membrilor ei. Cand un lider acorda credit angajatilor ca acestia isi vor face treaba nu oricum, ci foarte bine, acestia vor da tot ce e mai bun. Nu este rolul managerului sa controleze fiecare gest sau fiecare miscare ale angajatului. Principalele lui atributii sunt: sa transmita informatiile corect , sa se asigure ca echipa lui are toate instrumentele necesare, sa inlature eventualele obstacole si sa le asigure suport de cate ori acestia au nevoie. La nivel de misiune, atributia lui este ca el sa aiba incredere ca oamenii lui sunt buni si isi fac jobul indiferent daca el este prezent sau nu. Pentru ca daca managerul nu acorda incredere angajatilor lui, cel mai probabil o va face un manager competent de la competitie, care a inteles ca astazi o afacere de succes se construieste cu oameni motivati.

In concluzie, managerii care astazi activeaza in secolul greșit, in viitor vor ingrosa randurile celor care isi “cer scuze anticipat pentru greselile pe care le-au facut in trecut.”

 

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are zece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

CUM SA LOIALIZEZI ANGAJATII?

Loializarea angajatilor

Sursa photo: stocksnap.io

Aud frecvent angajatori care se plang ca nu mai exista loialitate in randul angajatilor, ca acestia sunt gata sa plece pentru cateva sute de lei in plus la salariu si o prima mai generoasa de Craciun.

Este adevarat ca daca comparam ce se intampla pe piata muncii acum cateva decenii, cand multi dintre angajati ieseau la pensie de la aceeasi companie, dinamica pe care o vedem acum in companii este una uluitoare si bulversanta. Dar sa nu uitam ca in acele vremuri marea majoritatate a angajatilor ramaneau in aceleasi companii pentru ca nu aveau alte optiuni. Preocuparea lor era sa supravietuiasca si nu sa se dezvolte. Foarte putini aveau luxul de a face ceea ce le place, majoritatea priveau munca doar ca pe un rau necesar, nefiind asociata deloc cu vreo placere, ci doar ca un mijloc de a-si castiga existenta.

Vremurile s-au schimbat si in mod firesc oamenii isi doresc joburi in care sa se regaseasca, pe care sa le faca cu placere si unde sa se simta impliniti si apreciati. Angajatorii care deplang lipsa de loialitate a angajatilor din Era 2.0 trebuie sa inteleaga un lucru simplu: loialitatea se castiga. Dar cum? Iata schitat mai jos cateva modalitati prin care un manager bun va castiga loialitatea echipei lui:

  1. Fiind autentic, corect si sincer – un manager trebuie sa fie autentic, sincer si uman. Nu putini candidati mi-au povestit la interviu, cu exemple concrete, ca managerii lor aveau o agenda ascunsa, voiau sa para ce nu erau sau nu aratau nicio intelegere pentru nevoile lor.

  2. Fiind alaturi de oamenii lui atunci cand au nevoie de el – Angajatii au nevoie de instrumente si de traininguri care sa-i ajute sa isi faca jobul cat de bine si de eficient posibil. Orice echipa va ramane devotata acelui manager care ii ofera suport si se lupta pentru ei, atunci cand cerintele si asteptarile managementului superior sunt nerezonabile.

  3. Ajutandu-si angajatii sa isi realizeze visele – Pentru a-i ajuta in acest demers, in primul rand managerii trebuie sa caute sa afle care sunt aspiratiile si dorintele celor din echipele lor. Am intalnit multe cazuri in care angajatii erau tinuti ani de-a randul pe aceeasi pozitie, doar pentru ca erau buni in ceea ce faceau, insa nimeni nu tinea cont de faptul ca ei isi doreau altceva. Prin urmare au ales sa plece in alte locuri unde si-au putut implini aspiratiile. Am auzit si de cazuri fericite, in care lideri adevarati si-au incurajat si sprijinit oamenii sa isi urmeze pasiunile si/sau sa promoveze in rolurile pe care si le doreau.

Este stiut faptul ca sansele cele mai mari ca o companie sa aiba clienti loiali sunt atunci cand acea organizatie are angajati loiali.

Din pacate multe companii in loc sa recompenseze loialitatea, doar o exploateaza. Iar rezultatele acestei practici nu intarzie sa apara prin pierderea motivatiei angajatilor si in final, prin pierderea lor.

In concluzie, vor avea angajati loiali doar acele companii care isi ajuta angajatii sa evolueze, care ii trateaza corect si uman si nu doar ca pe niste cifre sau realizatori de KPI sau in termenul rece si unuman de « headcount ».

 

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are noua ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

DE CE SA ANGAJEZI CANDIDATI SUPRACALIFICATI?

SupracalificatiMajoritatea angajatorilor evita sa angajeze candidati supracalificati pentru ca le e teama ca acestia se vor plictisi in scurt timp si/sau vor pleca imediat ce vor gasi o oportunitate mai buna. De asemenea, se tem ca asteptarile lor salariale le depasesc bugetul.

Temerile lor se pot fi intr-adevar dovedi justificate, pentru ca este posibil ca unii dintre acestia sa se situeze intr-una din situatiile de mai sus. Dar nu toti. Problema este ca acei supracalificati care pot deveni niste angajati foarte valorosi pentru companie, nu li se ofera sansa sa dovedeasca acest lucru. Li se pune eticheta de “overqualified” chiar din momentul in care le sunt citite CV-urile, fiind “by default” considerati nepotriviti.

In loc sa evite acesti profesionisti, angajatorii ar trebui sa vada in ei o investitie valoroasa pentru companie. Iata cateva motive de ce companiile ar trebui sa ia foarte serios in calcul aceasta categorie de candidati:

  1. Nu mai este nevoie sa ii instruiasca – Practic acesti candidati pot deveni productivi din prima zi. Nu au nevoie decat putin sau chiar deloc de training, spre deosebire de un angajat subcalificat, care are nevoie de pana la 3 luni de training/instruire pentru a deveni productiv.

  2. Adauga valoare companiei si sunt eficienti – Prin experienta si cunostintele pe care le detin, acesti angajati pot aduce valoare considerabila companiei, chiar daca vor sta doar pe termen scurt. De asemenea, isi pot atinge obiectivele mult mai repede decat colegii lor cu mai putin experienta. In plus, managerii se pot baza pe ei 100%, nu vor mai pierde timp supraveghindu-I fiecare pas, astfel ca vor avea timp sa se ocupe mai mult si mai bine de responsabilitatile lor.

  3. Ofera noi expertize – Candidatii supracalificati pot aduce noi abilitati, calificari si un know-how de care compania poate beneficia, platind acelasi salariu. Un manager bun poate folosi aceste persoane, implicandu-i in proiecte unde aceste persoane au deja expertiza necesara.

  4. Au potential de leadership – Sigur, nu este neaparat valabil pentru toti, insa unii dintre ei au avut roluri manageriale si pot usor trece in acest tip de pozitie, atunci cand se iveste ocazia. In plus, pot fi mentori pentru ceilalti membri ai echipei. Un candidat mi-a povestit cat de mult i-a fost de ajutor cand compania unde lucra a angajat un senior, o persoana cu peste 20 de ani experienta. Timp de 2 ani el fusese singurul angajat pe acea pozitie in companie si desi avea ceva experienta in domeniul lui, venea din alta industrie si i-a fost foarte greu neavand pe nimeni pe care sa intrebe si de la care sa primeasca indrumare. Odata cu venirea noului coleg senior a invatat in cateva luni o multime de lucruri si uitandu-se in urma, mi-a spus ca daca l-ar fi avut de la inceput, ar fi salvat o multime de timp atat lui, cat si companiei.

  5. Ofera expertiza/calificare superioasa la un pret mai redus – Motivele pentru care un candidat supracalificat aplica pentru un job sub nivelul lui pot fi diverse, dar in general acesti profesionisti sunt constienti ca nivelul salarial este unul corespunzator pozitiei. O companie poate beneficia de plus valoarea pe care o astfel de persoana o poate aduce, insa numai daca raportul avantaje/pret este unul corect, pentru a nu se ajunge in situatia in care angajatul sa se simta exploatat si sa ajunga astfel demotivat.

  6. Poate aduce noi oportunitati de business si o noua viziune – Astfel de candidati de regula au lucrat in mai multe companii si au ajuns sa aiba o anumita maturitate si o viziune de business care nu poate fi decat benefica angajatorului. El poate aduce noi idei de business, noi puncte de vedere si noi abordari, care pot deschide oportunitati neexploatate pana atunci.

In concluzie, angajatorii ar trebui sa nu respinga din start pe cineva din aceasta categorie, pana nu au avut cel putin o discutie cu persoana. In cadrul unui interviu se pot evalua destul de usor posibilele riscuri mentionate la inceput:

  • se plictisesc repede – dar un profesionist cu adevarat pasionat de munca sa, nu se va plictisi;

  • vor pleca la prima oportunitate mai buna – dar la fel vor face si cei care nu sunt overqualified;

  • iar in conditiile in care piata muncii este atat de dinamica, absolut nimeni nu iti poate garanta ca un angajat va sta in companie nici macar pe termen mediu, nu mai vorbim pe termen lung;

  • au asteptari salariale peste buget – dar angajatorii ar putea fi surprinsi sa afle ca multi supracalificati nu au asteptari salariale atat de mari cat isi imagineaza ei.

Chiar daca unii depasesc usor bugetul, randamentul investitiei intr-o asemenea persoana va fi in final unul foarte bun. De multe ori toate aceste asa zise riscuri sunt doar motive pentru a ascunde un lucru care este de cele mai multe ori e trecut sub tacere: si anume ca managerul direct este slab pregatit si ii este teama ca nu cumva noul venit sa il disloce de pe scaun.

Decizia de a angaja astfel de candidati depinde in cele din urma de capacitatatea fiecarei companii de a-i integra si de a le oferi posibilitatea de a-si folosi experienta si abilitatile la intreaga lor capacitate, in conditii financiare decente.

Autor: Elena Popa

———————

Despre autor:

Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are noua ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail

SCORPIONI TINERI SI IEFTINI N-AVETI PRIN BAZA DE DATE?

Zodiac wheelNu rareori companiile isi doresc angajati cu profilul lui DiCaprio si job description scos din filmele science fiction. Asadar persoana e musai sa fie scorpion (sau dimpotriva, sa NU fie scorpion, ca nu da bine in astrograma sefului), sa fie ca un “pitbull”, un “lup tanar si feroce”, sa aiba desigur maxim 35 de ani. Daca se poate sa nu fie nici casatorit, ca sa isi poate indrepta toata atentia si energia catre job, sau dimpotriva in alte companii (si alte fantezii), candidatul ideal este unul casatorit, sub nicio forma divortat sau casatorit a doua oara, Doamne fereste! De asemenea exista si manageri care nu angajeaza decat atei sau rockeri. Iar aceste exemplare de poveste de 35 de ani, care n-ar fi rau sa se imbaieze in fiecare seara in lapte de magarita, respectiv sa cante kumbaya in timp ce imbratiseaza copaci, ar trebui sa fie recunoscatori ca li se ofera un salariu de 2000 de lei. Sau un maxim de 2500, dar doar daca dovedesc ca au ascendentul in aceeasi zodie cu seful.

Sunt inca destule companii in Romania care nu au inteles un aspect esential despre cum se construieste si cum se consolideaza un business de succes. Nu au inteles cat de mare este pretul de a avea angajati slabi sau mediocri, angajati pe orice alte criterii in afara de competenta. Se plang ca nu exista oameni pregatiti, sunt revoltati ca multi romani nu vor sa munceasca si ca au pretentii salariale prea mari. Sigur ca exista si persoane care au pretentii nerealiste in raport cu nivelul lor de pregatire si experienta. Dar mai multi decat acestia sunt cei care sunt pregatiti corespunzator, insa destui angajatori nu sunt dispusi sa plateasca pretul corect pentru experienta si calitate. Vor Audi la pret de Dacie. Omit insa sa ia in calcul ca un angajat valoros care este bine platit, nu numai ca va fi si foarte productiv, dar va avea toate motivele sa ramana in companie pe termen lung.

 Si la retentia angajatilor situatia este la fel de jalnica. In momentul in care un angajat bun isi anunta plecarea, managerii fie dau din umeri neputinciosi, fie ii promit o marire de salariu (care de multe ori nu se mai intampla), fie recurg la santaj/poker sentimental si atunci angajatul afla si el ca este un membru al echipei de mare valoare si cat este de “cel mai apreciat dintre toti”. Cand totusi angajatul pleaca, este trecut in folderul “csf, ncsf” (ce sa faci? nu ai ce sa faci) si atributiile lui sunt impartite inegal colegilor “doar temporar, pana gasim pe altcineva”. Lucru care de multe ori se intampla dupa cateva luni bune. Sau niciodata. Iar ce urmeaza intuiti, nu? Colegii  care ajung sa munceasca norma dubla (pe aceeasi bani, desigur), satui si frustrati de orele in plus, ajung sa nu mai dea acelasi randament si vor pleca la randul lor la alte companii care stiu sa-i aprecieze.

Atata vreme cat recrutarea se face pe baza de astrograme, relatii, stare civila, religii sau fantezii cinefile la un buget meschin, ma tem ca Mercur va fi vesnic retrograd, iar finantele se vor teleporta impreuna cu clientii in realitati paralele. Amin!

Autor: Elena Popa

———
Elena Popa este Senior Recruiter la Adecco Romania, are zece ani de experienta in recrutare si este autoarea cartii de consiliere in cariera “Invitatie la success”. Dupa 10 ani petrecuti in strainatate (sapte ani in Japonia si trei ani in Germania) a decis sa se intoarca in Romania si sa faca o schimbare majora in cariera.

FacebooklinkedinmailFacebooklinkedinmail